Clădiri cu acoperiș de țiglă

n-aș putea spune că e rău

nici bine nu aș putea spune că este

dar se pare că trebuie atmosferă

și pentru mine trebuie în plus o

burtă plină

și suficienți  bani în cont

două picioare lungi

un cur mișto

sfîrcuri negre vegetale

și dacă asta înseamnă că sînt

burghez hipster corporatist

îmi bag picioarele sînt

burghez hipster corporatist

și beau cogniac scump nu

rachiu Săniuța

și-mi fut doar nevasta muzical programatic

 

a început într-o zi scîrboasă de iarnă

bătrînu’ era în bucătărie

father,  yes son, i want to kill you”

și ceva l-a omorît

pînă la urmă

destul de repede  

atît de bine

 

bătrînul era în bucătărie nervos

isteric

un fel de pițigoi țopăind în praf mi-a spus

spală-te înainte că i-ai băgat mîna la pizdă”

și m-am enervat foarte

tare dar știam de pe-atunci că era un

biet bătrîn trist și bolnav

un working-class nefericit ce 

voia  să mai trăiască o zi

țăranul inocent înfipt

în bara de fier beton comunistă omul

care nu ar fi trebuit să facă vreodată 

copii

 

Foto: Barbu

 

Comments

...din străfundul gândirii dihotomico-maniheiste a lui Hagi ai extras primele două versuri? Dacă ”e bine să fie bine, ca să nu fie rău”, atunci pricep şi eu dialectica primelor două versuri ale 'cestei poezii hypocrite. Altfel nu am obiecții; e hypocrită prin aceea că te trans-pune în medii distincte de viețuire astfel încât, la final, senzația este aceea a unei năuciri ontologice toatale. Ceea ce e de bine. Zic.

lălăite,  gratuite, așa-i, Hagi ar fi extrem de încîntat. practic, am plasat deliberat demarajul în zona asta pardoxal-ridicolă, zonă sigură din care poți să o apuci oriîncotro dorești. siguranța somnului în bălegar.

altfel, onorat de trecere.

Add new comment

CAPTCHA
This question is for testing whether or not you are a human visitor and to prevent automated spam submissions.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.