ne-au spus să nu mai

hrănim porcii a pocnit a

pîrîit pentru ultima dată bățul

telescopic ziceai că acum

acum se rupe sub greutatea

găleților pline de lături

ne-am întors pe vechiul drum

de praf și sticlă un mic

detașament

de huligani obligați

să abandoneze

porcăria

ne-au futut ziceau

și mă uitam năuc la ei

bastoanele electrice

putoarea

inertele ritualuri de sacrificiu

erau departe

departe și anii în care

n-am știut

cine pe cine hrănește

și fata asta atît de

frumoasă atît de curată în

blugii ei  rupți și tricoul

ei alb lipit de sîni

ne arăta drumul spre casă

muriți m-am gîndit bulangiilor

cu ochii voștri apoși

gurile puturoase și burțile

voastre goale

sau poate nu era nimic de înțeles

și dintre toți eram cel mai

imposibil netalentat

lipsit de perspectivă porcar