Între asfalt și cer

Aici nu mai e nimic, nici un văl, nici o eșarfă, e numai dragostea mea pură și orgolioasă pentru limba și literatura română. N-o spun întîmplător așa: Dan Maria, Dumnezeu s-o odihnească, a fost printre cei mai buni profesori pe care i-am avut, merită să-i fie amintite atît disciplina, cît și numele.

Dar de ce Minulescu? Habar n-am. Poate pentru că într-o zi am realizat că prea de sus clasificăm poeții: vorbim despre cei ”mari” și cei ”mici” de parcă am avea un măsurător de talente. Și Minulescu – citiți-l – nu e mic deloc.

Pentru că e urban, ceea ce am fost toată viața. Pentru că e îndrăgostit, ceea ce am încercat. Pentru că are o melodie apropiată de asfalt și de cer.

N-o s-o traduc poezia asta. Sunt eu mai mulți, dar cîteodată aleg să fiu român.

                      

 

Romanța neagră a dragostei

de Péter Demény

 

 

Cîteodată mai apuc

să vorbesc despre tine la trecut

cu timpul

mă obișnuiesc cu timpul

 

E-un timp în care mai trăiesc

și este-unul în care mor

și nu știu unde să pun

cuvîntul dor

 

Și dragostea e un cuvînt

și nu știu ce să mai fac

ia zburați cuvintelor

și toată viața mea în vînt

 

Mi-e dor de tine și nu pot

să trec liniștit peste pod

fluviul mă cheamă la el

și scuipă foc

 

Add new comment

CAPTCHA
This question is for testing whether or not you are a human visitor and to prevent automated spam submissions.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.