Bâzdâc

Bâzdâc era motan beton şi locuia-n metrou.

Era motanul ăl mai dur ieşit dintr-un depou.

Din Ghencea în Pantelimon avea el combinaţii,

I se dusese buhul de Teroarea dintre staţii.

 

I se rupea în paişpe de felul cum arată:

Opinca-i era spartă, căciula desfundată,

Avea lips’o ureche, de ce, nu vă mai spui,

Şi se chiombea la lumea rea c-un ochi, şi ăla şui.

 

Se auzise de Bâzdâc până-n Apărători,

Crângaşi, Semănătoarea – la toţi le da fiori,

Erau atenţi, săracii, la genţi şi portmoneu,

Când se pornea Bâzdâc să umble pe traseu.

 

Şi vai de amărâtul care-i pica în gheară,

Din orice cartier: Bâzdâc era o fiară.

Dacă era pisică străină, vai de ea!

Şi vai de orice patruped cu care se-ntâlnea.

 

Pe mâţa din Moldova avea el boală mare,

Pe care o prindea, nu mai avea scăpare.

De loc nu le ierta, era o boală veche,

C-o mâţă din Moldova-l belise de-o ureche.

 

As’ vară, într-o noapte, când ultimul metrou

Demult se retrăsese, cuminte, la depou,

Bâzdâc la suprafaţă ieşise din canal,

Mânat de un instinct primar, sentimental.

 

Tovarăşu-i de arme, Matache Măcelaru’,

Demult făcuse paşi, să bea la Gogoşaru.

Terente, aghiotantu’, şi el se furişase

La un salon de jocuri, să joace babaroase.

 

Rămas de unul singur, Bâzdâc ochiu-şi belea

La mâţa Beladona, cea zisă şi Belea.

Ceilalţi motani din gaşcă dormeau duşi prin pubele,

Iar mâţe moldovene veneau cu gânduri rele.

 

Bâzdâc se concentrase cu totul pe Belea,

Ce-l asculta cum cântă o motanomanea,

Dispusă să cedeze manevrei lui abile,

Şi nu vedea lucirea din sute de pupile.

 

Iar mâţe moldovene în jur cercul strângeau.

Nu le scăpa din gură un sunet, nici un miau...

Amanţii mieunau, amorezaţi, manele

Şi nu vedeau duşmanul cu răngi şi manivele.

 

Cotoi a dat semnalul armatei fioroase,

Care-a pornit atacul, strigând cu foc „La oase!”

Cu ghearele ieşite, puhoi de lighioane

Au tăbărât pe gaşca dormind prin tomberoane.

 

Atunci Madam Belea, prinzându-se că-i groasă,

A şters-o englezeşte şi s-a cam dus acasă.

A-ntins-o gadaoala... Pe el l-au încolţit

Cu manivele, bâte şi lame de cuţit.

 

Ameninţat de hoardă, Bâzdâc a zis că scapă

Sărind în alt canal, dar a căzut în apă.

El care le fusese naşu’ la mulţi, Bâzdâc,

S-a dus la fund ca chiatra, c-un jalnic bâldâbâc!

 

A fost mare bucurie din Crângaşi până-n Titan,

Din Chibrit până-n Pipera dansau mâţe pe maidan,

Se frigeau la rotisoare şobolanii uriaşi,

Şi-au sărbătorit izbânda tăti mâţili din Iaşi.

 

 

 

Growltiger's Last Stand http://www.catquotes.com/growltigerslaststand.htm

Add new comment

CAPTCHA
This question is for testing whether or not you are a human visitor and to prevent automated spam submissions.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.