de fiecare dată când mă împiedic privesc în spate
anii au trecut muşchii gâtului reacţionează din ce în ce mai greu
prea multe colţuri de clădiri
prea multe intrări de metrou
încuiate
şi nici o faţă prietenoasă pe care aş putea să dau vina 
negociind o despăgubire sau încasând o asigurare de accident

[…]

toată copilăria am purtat încălţăminte cu 2-3 numere mai mari
- ăştia trebuie să te ţină şi la anu’!
undeva
pe la rudele care mi-au luat nu doar casa şi masa dar chiar şi amintirile
trebuie că mai apar în vreo fotografie cu pantofii legaţi între ei de şireturi
şi aruncaţi în jurul gâtului

când nu îţi aparţii orice drum e un crivăţ
poţi face roşu în gât chiar dacă
luna a fost mâncată de lupi iar soarele
încremeneşte între răsăriri pe ger

[...]

aşa înveţi că cel mai repede se ajunge la ideal cu autostopul
când oboseala te răpune visezi între bagajele şi cuvintele unui străin
că într-o zi
vei avea nici mai mult nici mai puţin maşina ta
o rablă evident la început dar care hrănită cu jăratec
în noaptea învierii se va preschimba într-o decapotabilă roşie

[...]

la jocul de fotbal în loc de minge fugăream o conservă de peşte
îmi lipseau bucăţi de talpă iar degetele picioarelor sfidau cerul
flencănind către el unghii vinete
pe jumătate smulse ori lipsă
poartă făceam din volume de poezie aşezate unul peste altul
după format şi grosime
pe Labiş
îl puneam întotdeauna deasupra
mi se părea c-ar fi în el ceva casabil şi ar muri strivit de ceilalţi
ca-ntr-un insectar


[...]

invocam o necesitate fiziologică sau sete sau altceva
eventual într-o benzinărie
fugeam
când n-ai bani
nici mulţumesc nici rămas bun nu îţi poţi lua
într-un mod onorabil

[…]

deocamdată rabla nu s-a preschimbat
m-a lăsat în drum şi am lovit-o nervos pantoful 
desigur a cedat

ce bună Poezia... – la ce bună?
nu poţi porni machina cu piciorul