Coșmar cu fiară și ideologii politice

ghemotocului
din gât îi atârna o pisică siameză dar nu oricum siameză: 
(jumătatea stângă stafidită jumătatea dreaptă maidaneză)
pisicii îi atârna un şoarece din gât dar nu oricum şoarece: 
cu ochelari de sudură plin de coşuri verzi şi urât
regurgitările care ieşeau din el oftau şi mureau de inimă neagră
trebuie să îmi dai un cocoş să îl tai la miezul nopţii 
zicea cu ochii mijiţi scârba de babă

îi dădusem deja laţul de spânzurătoare cesul morţii şi adidaşii puma
atât mai aveam: cocoşul de doi bani şi într-o măsea cariată ascunsă guma
(pe care nu i-aş fi dat-o: o aveam de când eram mic
de la un frate mai mare căruia îi crescuse pe el
păr de pisică şi se uscase din picioare)

am să încerc să îţi tai jur-împrejur buricul mă avertiza apoi 
îşi desfăcea baticul
şi începea să bolborosească ne-nţeles eu puneam fiecare vorbă
a ei într-un vers pe care am să vi-l spun mai încolo
nu vreau să credeţi că baba era placenta lui apolo
mai degrabă nu aţi greşi dacă aţi crede că era neptun
(făcea spume la gură şi mirosea a tutun)
chiţăia şi se crispa de parcă era frigidă
cuiul icoanei negre se îndoia şi cădea din cărămidă

strachina de lut se învârtea până curgea lutul pe podea
desfăcea baba picioarele şi ieşea o căţea oarbă din ea:
căţeaua pământului căţeaua cuvântului
plină de bolile lumeşti sterilă de cele cereşti
felcerul blestemului neprimit călăul blestemului împlinit
plină de călduri care nu trec prin buricul
(zi mă cum te cheamă) te trec
să murseci măruntaiele cum se usucă paiele
să schimonoseşti lemnul cum se topeşte untdelemnul
să desgroşi sângele rău să te întorci la îndemnul meu 

mă lua o fierbinţeală prin oase prin şale
simţeam că îmi curge noroi cald pe spinare
şi începea să urle în mine o pisică în chinurile facerii
îmi trosneau tâmplele ca un himen care se rupe
îmi creşteau în prostată ovare mi se rupea o apă între picioare 
apoi năşteam o umbră care avea coadă şi cap de om
îi înfrunzeau ghearele până se făceau pom
(poate al cunoaşterii poate nu)
apoi nu îmi mai amintesc nimic 
am început să urlu să strig
în cele din urmă am leşinat

când mi-am revenit eram întins pe altarul-pat
baba înfigea cocoşului 
în inimă un cuţit cu mâner de lemn descântat 
cocoşul se făcea şoarecele pe care îl văzusem la început
eu simţeam că am un ghemotoc în gât
şi partea stângă a corpului parcă era de lemn
(baba dracului făcea-te-ai ghem
şi crăpa-i-ar capul cui m-a pus 
să mă cred şi drac şi isus)

îmi ieşeau atunci prin piele şaibe şi şpan
îmi simţeam capul un teren intravilan unde oamenii
construiau fabrici se mutau în strunguri freze şi raboteze
gura mea se făcea un batiu care începea să tureze
tare din ce în ce mai tare
idolii se uscau pe picioare
şi se făceau chiparoşi de ipsos

baba îmbrăcată în popă îşi rupea vestmântul
curvarilor li se făcuse o gaură în groapa de gunoi
şi se împerecheau cu pământul
o dată şi încă o dată şi încă o dată steril
până când fiecare nesătul credea 
că se onanizează de copil

ieşi din căţea dacă tu eşti cel aşteptat
strigau mă loveau mă scuipau
eu mă ungeam cu scuipatul lor pe răni
anticorpii necredincioşilor mă vindecau
îi dădeam cezarului ce-i al cezarului
şi pe terenul intravilan
îmi făceam şi eu fabrică de medicamente
produceam versuri cuminţi şi versuri demente
versuri pentru suflet şi cap
pentru articulaţii şi dureri de plex
pentru frica de sine şi frica de sex 

făceam avere deveneam cel mai râvnit burlac
(toţi voiau să îmi fie socri
guvernatorul cârciumarul chiar şi cel mai sărac)
dar eu iubeam o magdalenă venală
şi începeam să spun că legea veche-i vulgară 
că să ridice sexul cel care n-a făcut sex 
că nimeni nu iubeşte dacă nu iubeşte mult şi des 

dar mai erau pe lume şi impotenţi
ori poate scârbavnici sau demenţi
care puneau ca iubăreţul să fie violat pe cruce
pe cel ars pe rug îl întrebau unde se duce
te vei întoarce şi vei arde din nou
fiindcă totul se învârte totul putrezeşte şi se împute

au naţionalizat credinţa mi-au închis fabrica 
mai produc doar agheazmă şi carmol
agheazma o dau aproape gratis derutaţilor
cu frecţia mă trag pe creierul gol 
de adevărul tatălui meu nici credincios şi nici ateu:

un cotoi banal cu un şoarice-n gât
cu ochelari de sudură fără blană şi urât

Comments

bun poem!

n-am gasit ideologiile politice.

probabil că ne paşte primejdia fericirii.

 

mulţumesc pentru semnul de lectură.

Add new comment

CAPTCHA
This question is for testing whether or not you are a human visitor and to prevent automated spam submissions.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.