Creanga căutată

Spune, de ești!

O frunză-n vînt – asta-i lumea.

Creanga unde-i? Cine-i creanga?

O poezie de numai două rînduri. Exclamația dureroasă a creaturii care știe că este creat și totuși nu crede în Puterea care a creat-o. Crede și nu crede – o dilemă argheziană în forța și întunecimea ei. Nu se poate să crezi, nu se poate să nu crezi. „Ideea că Dumnezeu există e şubredă, ideea că nu există e absurdă”, spunea Voltaire. Dar poeții nu au „idei”, ei au o sensibilitate și o putere de a ne oferi imagini nemaiîntîlnite.

Zoltán Zelk este considerat un poet minor în comparație cu un Ady sau un György Petri. Dar că nu este minor se vede cu ochiul liber. Nici un răzvrătit disperat nu putea să spună mai frumos.

 

Az ág, melyet keresünk

 

Felelj, ha vagy!

 

Szélfútta levél a világ.

De hol az ág? De Ki az ág?

A vers mindössze két soros. A teremtmény fájdalmas kiáltása ez, aki tudja, hogy teremtették, mégsem hisz az Erőben, mely megteremtette. Hisz és nem hisz – Arghezi-féle dilemma ez erejében és sötétjében egyaránt. Lehetetlen hinni, lehetetlen nem hinni. „A gondolat, hogy Isten létezik, satnya, az a gondolat, , hogy nem létezik, abszurdum”, mondta Voltaire. A költőknek azonban nincsenek „gondolataik”, nekik érzékenységük van, és páratlan képfelmutató erejük.

Zelk Zoltánt másodrendű költőként tartják számon olyan költőkkel szemben, mint Ady vagy Petri. De hogy nem másodrendű, azt szabad szemmel is lehet látni. Egyetlen kétségbeesett lázadó sem tudta volna szebben mondani.

Add a comment

Plain text

  • Web page addresses and e-mail addresses turn into links automatically.
CAPTCHA
This question is for testing whether or not you are a human visitor and to prevent automated spam submissions.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.