După chipul și asemănarea omului

M-am ocupat în câteva din articolele precedente de inteligenţa artificială sub diversele sale încarnări, inclusiv cea a roboţilor antropomorfi. Am discutat câteva filme de ficţiune ştiinţifică şi am trecut în revistă şi predicţiile unor oameni de ştiinţă (unele destul de sumbre) despre raporturile dintre omenire şi creaţiile sale în domeniul inteligenţei artificiale şi autonome. Printre discuţiile destul de animate care au urmat în diferite forumuri mi s-a pus şi întrebarea - 'bine, am înţeles care sunt previziunile, dar care este situaţia la ora actuală?'. Cât de departe este ştiinţa şi tehnologia anului 2015 de crearea roboţilor cu înfăţişare şi comportament uman? Voi încerca în cele ce urmează să răspund.

(sursa imaginii http://www.extremetech.com/extreme/105117-inventing-our-world-darpas-top...)

 

La 5 şi 6 iunie au avut loc la Pomona în California finalele unei competiţii puţin obişnuite. Organizatoarea competiţiei nu este alta decât legendara DARPA - Defense Advanced Research Projects Agency, agenţia guvernamentală americană creată în 1958 de preşedintele Dwight Einsenhower cu scopul de a formula şi sprijini proiectele de cercetare şi dezvoltare  care împing graniţele ştiinţei şi tehnologiei promovând aplicaţii atât în domeniul militar cât şi în domeniile civile. Data creării agenţiei nu este întâmplătoare, ea fiind un răspuns direct lansării în orbită în 1957 de către Uniunea Sovietică a 'Sputnik-ului' - primul satelit artificial al Pământului. Primul scop strategic al DARPA era să dobândească supremaţia americană în tehnologia explorării spaţiale. Acest scop a fost atins în decurs de aproximativ un deceniu, programele incubate de DARPA nu numai că au permis programul Apollo a cărui culme a fost aselenizarea din 1969 (şi americanii sunt încă singura naţiune ai cărei cetăţeni au păşit pe Lună) ci şi intrarea în circuitul tehnologic a numeroase tehnologii, de la izolarea termică şi rezistenţa materialelor în condiţii extreme la miniaturizare electronică, comunicaţii pe fibră optică şi transmisii video.

(sursa imaginii https://en.wikipedia.org/wiki/DARPA_Grand_Challenge)

 

Scopul explicit al organizaţiei ('mission statement', cum spun americanii) este până astăzi definit ca 'a preveni ca America să fie surprinsă tehnologic şi a crea surprize pentru inamici'.  Pe drum, ARPA sau DARPA (cum s-a numit alternativ organizaţia de-a lungul anilor) a contribuit în mod decisiv la crearea Internetului şi a protocolului IP care stă la baza reţelei globale, la introducerea şi aplicarea unor tehnologii precum laserii de mare putere sau a conceptelor de realitate virtuală şi de calcul şi comunicare în 'nor'. Cu un deceniu în urmă au avut loc o serie de competiţii ('challenge') asemănătoare celei de astăzi având ca scop crearea de vehicule autonome (fără şofer). Au trebuit trei astfel de competiţii pentru a stabili un câştigător, adică un vehicul care a reuşit să străbată autonom câteva zeci de kilometri de deşert. Modelul câştigător a aparţinut universităţii Carnegie Mellon din Pittsburg. De-a lungul timpului DARPA a colaborat şi a sub-contractat activităţi cu cele mai mari centre de cercetare ştiinţifică şi tehnologică din America între care Bell Labs, MIT, General Electric. Astăzi, cu un deceniu mai târziu vehiculele fără şofer au parcurs zeci de mii de kilometri pe şoselele americane, şi drumul spre introducerea comercială pare a fi mai mult barat de obstacole juridice şi legate de economia asigurărilor decât de probleme tehnologice.

 

(sursa imaginii http://spectrum.ieee.org/automaton/robotics/humanoids/how-kaist-drc-hubo...)

 

Competiţia 'DARPA Robotics Challenge', a cărei finală a avut loc acum câteva săptămâni, a avut ca protagonişti roboţii umanoizi. Şi de această dată misiunea specifică a fost construită în jurul unui scenariu real, legat de una dintre aplicaţiile prioritare spre care se îndreaptă atenţia industriei roboţilor. Este vorba despre scenariile de intervenţii de urgenţă în cazul catastrofelor naturale în care roboţii vor fi trimişi să acţioneze în medii toxice şi în condiţii extreme în care intervenţia umană este imposibilă sau pune în pericol viaţa membrilor echipelor de intervenţie. Scenariul Fukushima dacă vreţi, testul fiind creat ca răspuns la cele întâmplate la reactorul nuclear din Japonia acum câţiva ani. Roboţii intraţi în concurs au trebuit să treacă opt etape care au inclus conducerea unui vehicul de urgenţă, mersul printre dărâmături, înlăturarea unor obstacole de mare greutate, identificarea şi deschiderea uşilor clădirilor, suirea unei scări şi mersul pe o platformă la înălţime,  spargerea unui panou de beton, identificarea unei conducte sparte şi a unui robinet de unde poate fi luată apă pentru stingerea incendiilor, legarea furtunului şi deschiderea robinetului. Observați combinaţia între elemente de forţă peste puterile omeneşti fără unelte, cu elemente de mecanică să-i zicem mai 'fină', oarecum banale omului, dar încă dificile pentru roboţi. Lipseşte din scenariu necesitatea hotărârilor autonome. Este vorba - încă - despre roboţi ghidaţi, prelungiri mecanice ale minţii omeneşti, pentru care nu a venit încă vremea deciziilor inteligente din literatura şi filmele ştiinţifico-fantastice. Autonomia este necesară însă energetic - niciun cablu nu a fost permis nici pentru alimentare cu energie şi nici pentru comunicaţii.

(sursa imaginii http://www.livescience.com/51075-gallery-robots-face-off-in-darpa-roboti...)

Proiectul câştigător a fost robotul creat de institutul corean KAIST (the Korea Advanced Institute of Science and Technology) care a terminat cu succes proba în 44 de minute şi 28 de secunde. Pe locul al doilea s-a clasat robotul creat în Florida de Institute of Human and Machine Condition (IHMC), al cărui cap a fost realizat de Carnegie Robotics din Pittsburgh. Interesant de menţionat că mai multe din echipele participante au folosit un schelet de robot care este un produs oarecum standard (off-the-shelf) numit Atlas, produs de firma Boston Dynamics. Între timp Boston Dynamics a fost achiziţionată de Google, companie care investeşte şi în acest domeniu depărtat aparent de profilul iniţial al companiei, diversificându-şi şi gama de produse şi servicii, şi contribuind la avansurile tehnologice în domenii diferite. 

(sursa imaginii http://spectrum.ieee.org/automaton/robotics/humanoids/darpa-robotics-cha...)

Se impune o întrebare observând şi tematica şi regulile competiţiei, ca şi soluţiile prezentate. De ce roboţi antropomorfi sau umanoizi? Răspunsul se află în cercetarea întreprinsă în fazele preliminare ale proiectului. Roboţii creaţi 'după chipul şi asemănarea omului' sunt de departe cei mai potriviţi pentru a acţiona în misiuni de urgenţă de genul celor descrise de scenariul concursului. Corpul omenesc este o maşină perfecţionată de-a lungul evoluţiei pentru a se deplasa la suprafaţă şi printre obstacolele naturale şi artificiale ale planetei. În structurile industriale şi clădirile construite de oameni dimensiunile sunt optimizate pentru forma şi parametrii corpului omenesc şi nu este de mirare că tot corpul omenesc se strecoară cu abilitate şi viteză în aceste spaţii. Roboţii antropomorfi furnizează forţa amplificată şi rezistentă la condiţii de mediu extreme (radiaţii, temperaturi înalte, gaze toxice). Mai puţin necesară în acest spaţiu este autonomia, care este lăsată pentru faze ulterioare şi pentru produsele de science-fiction (deocamdată).  Nici aspectul estetic nu este o sarcină primordiala în scenariul descris, roboţii din concurs seamănă mai degrabă cu imaginile mecaniciste din science-fiction-ul anilor 60 sau 70, şi nu cu roboţii cu aparenţă umană, de care ne-am putea îndrăgosti (dar şi ei sau ele de noi) din cele mai recente produse ale genului. Nu vor întârzia să apară însă şi cerinţele (existente deja în aplicaţii de îngrijire sanitară sau gerontologică) şi realizările. Discuţia doar se amână cu câţiva ani, poate. Iar despre roboţi buni şi roboţi răi vom mai discuta în curând. 

Add a comment