Internetul nu se termină

În săptămâna care a trecut am fost în situaţia de a trebui să-i liniştesc pe câţiva dintre prietenii mei alarmaţi de un mic bombardament de ştiri cu titluri de genul 'We're Running Out of Internet' ('Ni se termină Internetul'). După o verificare rapidă am fost în măsură să-i calmez: 'Nu, Internetul nu se termină!' însă... căci există un 'însă' ... este momentul ca orice utilizator să înceapă să ia unele măsuri de precauţie pentru a nu fi pus în situaţia de a pierde contactul cu lumea (contact profesional sau social, în scopuri de informare sau divertisment).

(sursa imaginii http://its-interesting.com/2011/02/26/is-the-internet-running-out-of-space/)

 

Să vedem însă care ar fi motivele de îngrijorare. Rețeaua globală pe care o numim Internet se bazează pe nişte resurse fizice care, ca orice lucru pe lumea aceasta, au limite: adrese şi nume, capacitate de transmisie prin cabluri sau tehnologii fără fir, memorie şi putere de calcul pentru dispozitivele care transportă informaţia, cele care o înmagazinează şi cele care o accesează. Cerinţa pentru aceste resurse este în permanentă creştere. Sunt legaţi la reţea noi utilizatori din ţări care până acum nu figurau aproape deloc pe harta Internetului. Fiecare dintre utilizatorii existenţi foloseşte din ce în ce mai multe dispozitive. Un utilizator tipic dintr-o ţară dezvoltată are două sau trei dispozitive legate la reţea - de obicei telefonul mobil 'inteligent', un laptop sau un calculator de birou, câteodată două (unul profesional, unul particular). Ceasurile inteligente au şansa să se alăture panopliilor personale. În casă, majoritatea dintre noi avem un router, unii un printer-fax. Statisticile definitive pentru 2014 nu susţin ca accesibile sau nu le-am găsit eu, dar prognoza era de 6,1 miliarde de noi dispozitive conectate la reţea. Prognoza (conservatoare după mine) este că peste 19 miliarde de noi dispozitive se vor adăuga în anii 2015-2017.

(sursa imaginii http://www.themarlincompany.com/blog/article/the_internet_is_running_out)

 

Prima resursă care este, deci, supusă riscului epuizării sunt adresele de Internet. Generaţia protocolului IP folosită în ultimele trei decenii foloseşte adrese de 32 de biţi, şi spaţiul adresabil este de 4,3 miliarde de calculatoare cu adrese unice. Ştirile de la mijlocul săptămânii trecute se refereau la acest spaţiu. Peste câteva săptămâni sau luni adresele IPv4 se vor termina în America de Nord.

Ce urmează? Apocalipsa? Ce se va întâmpla în 'dimineaţa de după'?

După toate probabilităţile nu se va întâmpla nimic deosebit, şi asta din mai multe motive. Crize similare – adică secătuirea totală a reurselor de adrese IPv4 - s-au întâmplat deja în multe alte ţări şi în alte zone geografice şi au fost depăşite. În realitate, America de Nord fiind primul continent unde a apărut Internetul şi locul din care administrarea adreselor a fost coordonată multă vreme a avut o situaţie privilegiată faţă de Asia, de exemplu, care a avut parte de o felie mult mai subţire din prăjitura adreselor IPv4 şi a cărei economie în rapidă expansiune s-a confruntat mult mai devreme cu crize similare.  Asta ca să nu mai vorbim de continente şi mai puţin privilegiate ca America de Sud sau Africa. În ce constau soluţiile? În primul rând prin metode de administrare şi distribuire mai eficientă a spaţiului de adrese existent, realocarea adreselor consumate 'moarte', şi folosirea de tehnici de administrare locală cum ar fi 'reţele virtuale private' şi dispozitive 'Network Address Translator' (NAT) care permit ca o singură sau puţine adrese să reprezinte pe Internet un număr mare de dispozitive legate la reţea care au însă adrese locale. Soluţia radicală care va rezolva problema pentru viitorul imaginabil astăzi al Internetului este tranziţia spre noua generaţie a protocolului IP - versiunea 6, sau IPv6. Am mai scris în cadrul rubricii CHANGE.WORLD despre această nouă generaţie, al cărui spaţiu de adresare, cu adrese de 128 de biţi, creează un număr de adrese egal cu 340 urmat de 36 de zerouri, cam o adresă pentru fiecare atom al planetei.

(sursa imaginii http://www.independent.co.uk/life-style/gadgets-and-tech/news/internet-a...)

 

Cu ce alte limitări de resurse ne confruntăm? Au cablurile care transmit informaţia o capacitate limitată? Nu. La o conferinţă ştiinţifică a fizicienilor desfăşurată în Marea Britanie, în aceeași săptămână, o parte din comunicări au arătat că infrastructura de cabluri optice intercontinental este, în fapt, la ora actuală, doar parţial utilizată, că spectrul de frecvenţe şi creşterea intensităţii luminoase poate extinde capacitatea, şi desigur, că la nevoie pot fi adăugate alte cabluri. Spectrul de frecvenţe radio se află şi el în reorganizare evoluând spre o administrare mai eficientă internaţională în colaborare cu organismele naţionale. Dar puterea de calcul? Şi aici există o problemă de scalabilitate la care se adaugă o problemă ecologică, căci noi servere şi routere care să ruleze aplicaţiile din ce în ce mai numeroase şi să transmită traficul din ce în ce mai intens cer şi putere de calcul şi memorie, şi consumă în acelaşi timp şi mai multă energie. Internetul riscă să devină şi o problemă ecologică. Pentru a preveni aceste fenomene vin în ajutor tehnicile de virtualizare şi rularea de aplicaţii în 'nor', pe care le-am prezentat şi în articole precedente ale rubricii. Aceste tehnici permit folosirea în comun în mod mult mai eficient economic şi energetic a resurselor de calcul şi de memorie de mai multe aplicaţii în paralel, distribuite geografic şi administrate de organizaţii diferite.

Şi totuşi, nu putem ignora complet pericolele şi putem fi, şi la nivel personal, ceva mai precauţi, pentru a preveni problemele de conectivitate Internet în viitor. Una dintre precauţii este ca atunci când cumpărăm un nou dispozitiv care poate fi legat la Internet (calculator, laptop sau de birou, telefon sau central telefonică IP, telefon inteligent, router pentru conectivitate wi-fi la domiciliu sau birou, etc.) să ne interesăm dacă el este deja pregătit pentru a fi conectat la IPv6. Sunt şanse ca orice dispozitiv lansat în ultimii ani de firme cunoscute să aibă deja ca standard această dotare, dar există şi vânzări 'atractive' la preţ ale modelelor vechi, şi firme care nu au adoptat încă această tehnologie. A doua măsură este să solicitaţi furnizorului de servicii IP să adauge suport pentru IPv6 dacă deja nu face parte din pachetul pe care l-aţi achiziţionat. Dacă aveţi ocazia să schimbaţi provider-ul indiferent de motiv (preţ, funcţionalitate, schimbare de domiciliu) includeţi IPv6 pe lista de criterii minime de selecţie. Există şi Web site-uri unde puteţi verifica starea conexiunii actuale, unul dintre ele este http://test-ipv6.com/- este recomandabil să le folosiţi.

La nivelul întregului Internet au loc discuţii aprinse despre aspectele tehnice, economice şi politice ale administrării şi guvernanţei Internetului. Pentru a le urmări trebuie doar să citiţi regulat rubrica CHANGE.WORLD de la 'Literatura de Azi'. Sunt însă şi câteva acțiuni la nivel personal pe care le-am menţionat mai sus şi pe care le poate face fiecare dintre noi. Conectare plăcută!

Add a comment