Iubind pe cineva

Iubirea e și spaimă, și speranță, și rugăciune. Sufletul se zbate, prăpastia vieții te trage spre ea, nu mai e nimic, doar persoana pe care o iubești și de la care speri ajutor. Pînă și somnul e bont – un epitet care dă măsura poetului care este Ana Blandiana.

Totuși, poate nu e bine că poemul Blandianei poartă titlul De dragoste. Îmi amintesc cum o colegă de-a mea s-a certat cu profesoara de teoria literaturii în legătură cu o poezie pe care profa a considerat-o religioasă, iar colega mea de amor. Era firesc să existe diferența asta între un cititor de cincizeci și unul de douăzeci de ani. Dar era ușor să existe pentru că poezia este Aici și acum de János Pilinszky: patru versuri în care se simt numai misterul și pasiunea, nu se vede însă persoana căreia vorbitorul i se adresează.

”Nu mă lăsa” – poate fi oricine rugat să rămînă, să ne ocrotească. Și mă gîndesc că titlul e bun, totuși: Dumnezeu poate fi iubit și el. Ce altceva ar fi credința?

 

Ana Blandiana

De dragoste 

Nu mă lăsa, aşează-mi-te-alături
Şi ţine-mi capul strâns să nu tresar
Când somnul bont la care-s condamnată
Se-ascute, răsucindu-se-n coşmar;

Cuprinde-mi tâmplele în palme-aşa
Cum ţii să nu se verse un potir
Şi pune-ţi gura peste gura mea:
Inspiră ţipătul care-l expir,

Să nu se-audă hohotul de plâns
Ce-şi hotărăşte trupul meu contur;
Îmbrăţişează-mă să nu mă smulgă
Valul de spaimă care creşte-n jur

Şi duce totul, şi în urma lui
Rămâne doar moloz şi ghilimele,
Şi se chircesc bolnave şi se sting
Şi soarele şi celelalte stele...

 

Szeretni valakit

A szeretet félelem is, reménység is, könyörgés is. A lélek küszködik, az élet szakadéka maga felé ránt, már semmi sincs, csak az, akit szeretsz és akitől segítséget remélsz. Még az álom is tompa – olyan jelzős szerkezet ez, mely számot ad Ana Blandiana költői erejéről.

Talán nem jó, hogy a versnek az a címe, Szerelmes. Emlékszem, egy kolléganőm összeveszett az irodalomelmélet tanárnővel egy vers kapcsán, melyet a tanárnő istenesnek, a diáklány viszont szerelmesnek érzett. Természetes volt ez a különbség egy ötven, illetve egy húsz éves olvasó között. És könnyen létrejöhetett, mert a vers Pilinszky Itt és mostja volt: négy sor, melyben csak a rejtély és a szenvedély érződik, de nem látjuk azt, akihez a beszélő könyörög.

„Ne hagyj itt engem” – akárkit megkérhetünk, hogy maradjon és megóvjon a veszedelmektől. És azon töprengek, mégis jó a cím: végső soron Istent is lehet szeretni. Mi más lenne a hit?

 

 

Ana Blandiana

Szerelmes

Ne hagyj itt engem, ülj le ide mellém

És tartsd a fejem szorosan, ne féljek,

Ha a tompa álom, a rám szabott

Rémálom lesz, éles, mint az ítélet;

 

Fogd a fejem, ahogy egy serleget

Megfogsz, a bor ki ne fakadhasson,

És tedd az ajkad az én ajkaimra,

Szívd a sikolyt, hogy bennem ne maradjon,

 

Ne hallatsszék a zúgó zokogás,

Amint a testemet körülcibálja,

Ölelj át, ne tépjen ki tövestül

A rettenet viharba írt villáma,

 

Mely mindent elvisz, és szörnyű nyomában

Csak mész marad és idézőjelek,

És haldokolva fetreng és kimúlik

A nap, a hold, s kihunynak az egek...

Foto de pe cinemagia.ro

 

Comments

A scris Ana Blandiana "ramane doar moloz si ghilimele"? Sau dezacordul apartine administratorului de pagina?

o-ntrebați pe Ana Blandiana.

Add new comment

CAPTCHA
This question is for testing whether or not you are a human visitor and to prevent automated spam submissions.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.