iu!da (antipoezie)

văd numele-mi întâiul în negru calendar
de parcă o răscruce de naşteri mă împarte
şi-n vagabondul tânăr hălăduind coclauri
dar şi-ofticosul ăsta îngheboşit pe carte

mă scrie-o altă viaţă ce încă n-am trăit
iar ce-am trăit mă scuipă mă uită mă reneagă
şi numai limba ţării târâtă pe podele
lingând neologisme o mai visez întreagă

castron de bâlci – Oraşul! băloşii – lip şi lap
pe bucile zdrelite zvârlind lopeţi de sare
au rupt şi lanţ şi zgardă şi iată-i: circ de stradă
stăpânii i-au gătit c-o botniţă mai mare

sub candelă genunchiul îngenunchia să vadă
de mai răsuflă harta şi-am sărutat pe gură
(să mă orbească roşu de n-am simţit erotic)
cu lăcomie vie fecioara din scriptură

nu n-am zis: te iubesc! şi nu am zis: mă iartă!
poate puţin obrajii cu zorii m-au trădat
şi am bătut cu pietre în umbra pofticioasă:
m-am lepădat de mine sau ea m-a spânzurat

în mahalaua noastră un sfânt c-un os în gură
şi talpa lui de talpă scrâşneşte a manea
îi strig: ţigan spurcat la miere de tămâie
credinţa nu e bâlci nici viaţa acadea

de vrei să strângi cu dinţii un membru
şi să doară!
apoi din turmă muşcă pe-acela drept la corn
nu-nconjurat de curve ce au uitat mândria
să te visezi acestor cuvinte Om şi Domn

ptiu!

Add new comment

CAPTCHA
This question is for testing whether or not you are a human visitor and to prevent automated spam submissions.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.