Lacrima care nu cade

Silvia Bodea Sălăjan

În gările pustii

 

în gările pustii şi reci 

nu sunt decît eu

fără mine

 

şi trenuri vin

şi trenuri pleacă

din nicăieri spre nicăieri

 

doar eu în gara cea uitată

nu ştiu de ce şi pentru cine

e lacrima din ochii mei.

 

Lacrima care nu cade

Locurile în care e mare fojgăială sunt în mod paradox cele mai singuratice din lume. Într-o gară, într-o autogară sau într-o stație de autobuz te cuprinde o tristețe iremediabilă, ca să fac aluzie la un poet jucăuș-melancolic.

Nu este însă o regulă. De fapt, sunt două tipuri de gări: unul despre care am amintit, al doilea unde călătorul așteaptă cu entuziasm, cu mari speranțe, trenul care va sosi.

Gara din poezia Silviei Bodea Sălăjan aparține unui al treilea tip: gara goală, mai tristă decît chiar cea plină. Toată lumea a sosit sau a plecat, oricum a părăsit gara, numai vorbitorul stă și privește. Își așteaptă soarta? Dragostea? Știe că nu va veni niciunul?

Stă, privește și lăcrimează. „Lacrima din ochii mei” nu este un plîns adevărat, ci picătura tristeții necontenite, a unui om care așteaptă degeaba și știe asta.

 

 

Silvia Bodea Sălăjan

Az árva állomásokon

 

az árva kihűlt állomásokon

csak én vagyok

magam nélkül

                              

és vonatok jönnek

vonatok mennek

sehonnanból sehová

 

az elfelejtett állomáson csak én

nem tudom miért és vajon kinek

őrzöm a könnyet a szememben

 

A soha le nem hulló könnycsepp

Azok a helyek, melyeken nagy a nyüzsgés, paradox módon a legmagányosabbak a világon. Egy állomáson, egy buszállomáson vagy egy buszmegállóban szörnyű szomorúság fogja el az embert.

De nem szabály ez. Valójában kétféle állomás van: az egyik az, amelyiket már leírtam, a másik, ahol az utazó lelkesen és nagy reményekkel várja az érkező vonatot.

Silvia Bodea Sălăjan állomása a harmadik típushoz tartozik: az üres állomás, mely még szomorúbb, mint az, amelyik teli van. Mindenki megérkezett vagy elutazott, akárhogy is, elhagyta az állomást, csak a beszélő áll és néz. A sorsára vár? Vagy a szerelemre? Tudja, hogy nem jön meg egyik sem?

Áll, néz és könnyezik. „A könny a szememben” nem igazi sírás, hanem a végtelen szomorúság cseppje, egy olyan ember könnye, aki hiába várakozik, és tudja is ezt.

Comments

Cea mai mare bucurie a unui părinte este atunci când cineva îi apreciază copiii. Cea mai mare bucurie a unui "Mânuitor" de cuvinte este atunci cand cineva îi apreciază opera. Mulţumesc domnule Demeny ! Cu adevărat , tristeţea este multiformă şi este cu atât mai profundă cu cât este dincolo de cuvinte. "M-ai ghicit!"

 

 

Add a comment

Plain text

  • Web page addresses and e-mail addresses turn into links automatically.
CAPTCHA
This question is for testing whether or not you are a human visitor and to prevent automated spam submissions.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.