Limba pulii

Rămân îndatorat celor de la vice.com (Am fost la Academia română să aflu cum înjurau străbunicii) pentru excelentul articol despre înjurături ancestrale şi trimiteri la origine, articol fără de care cultura-mi şi aşa prea schiloadă ar fi rămas în continuare anemică. Nu am pretenția vreunei îngrăşări "peste noapte", dar cu siguranță, în urma lecturării Atlasului Linguistic, despre care va fi vorba aici (şi nu numai), mi se întăreşte ideea că limba română este o limbă literară cu nebănuite posibilități de expresie. Ah, ce frumos sună caromlaș pentru "înjurătură"! Ce frumos sună în gura vreunui oarecare când povestește, seara, vr’un-altui oarecare cum, întâlnind o doiniță de fată, cu rochie falduri și bust tare ca aerul nopții, a avut păcat cu dânsa. I-a băgat mâna la fofoloancă pe sub chiloții mirosind a săpun de casă, iar aceasta a început-a mugi ca o văcuță…

 

Sub conducerea lui Sextil Puşcariu apare în anii '40 ai veacului trecut un supliment al volumului I al Atlasului Linguistic Român (publicat de Muzeul Limbii Române sub înaltul patronaj al MS Regele Mihai) cu "termeni considerați obsceni". Constatăm dintr-acesta că:

            Limba pulii este o limbă frumoasă.

            Nu e metaforă mai frumoasă pentru pulă ca hîdanie...

           

            În loc de "dar-ar trenu' peste tine" merge infinit mai bine călca-te Iuda, iar futu-l în Dumnezeu pe mă-sa ni se pare genială.

            Limba pulii ți se potriveşte mănuşă, române!

            Maria lor, pudibonzilor!

Limba noastră s-a specializat atât de mult în a înjura că, în multe situații înjurătura a devenit poetică, strigăt al incoștintului colectiv, repulsie a realității și dor de androgineală (cam mult, Marțiene, “androgineală” acesta! Merge cu “mahmureală”, zisei, cu "lăbăreală"). După Jung, inconștientul trece drept un fel de intimidate închisă, ceea ce Biblia desemna prin cuvântul “inimă” (există și futu-te în inimă), concepută, printre altele, ca locul de origine al tuturor relelor… În interiorul inimii locuiește slăbiciunea simțurilor. Prin urmare, nu degeaba, Alex. Stefănescu credea că nu ne putem imagina că vreodată cineva va reuși să descrie un spatiu mai intim decât cel descris de Emil Brumaru….

            “Adu-ți prietena în casă,

            Iubita mea, dezbrac-o blând,

            Culc-o pe perne de mătasă

            Şi-n gura-i fragedă pompând

            Saliva ta, cu degețelul

            Lindicul freacă-i-l puțin

           …………………………

           Tu fesele o să-i desfaci

           Ca-n găurica-i de dor arsă

           Cu mâna scula mea să-i bagi. (Brumaru, Sonet 22)

*

            "...Ale tale sînt pîrîiaşele de spermă care-ţi curg printre sîni,
            ale tale izvoarele de fecale,
            ale tale muzeele oratorilor politici, de artă şi bale.
            Ce frumoasă eşti, fă Patrie
            şi cum ne laşi tu să ţi-o băgăm toţi printre picioare.
            Stai şi la noi o dată, măcar o dată, fă patrie, că n-o fi foc,
            să ne dăm şi noi drumu’ printre pădurile tale,
            s-avem şi noi un copil cu Patria,
            un copil din flori,
            un copil din Faună şi Floră.
            (şi Archipiade, şi Thais,
            ei verişoara, de nu sora,
            la care i-am tras-o sub cais
            pînă i s-a înroşit aurora.) (Gălățanu, O noapte cu patria)

*

            "elevele se duc la școală, 

            își pun chiloții în penar

            și-apoi pe săli pizduța goală

            și-o plimbă-n recreații mari.

            și cad când trece-un diriginte,

            ca el să le miroase-n cur

            și să le fută fără minte, 

            dacă nu-i numeni primprejur.

            sau măcar dânsele să-l sugă

            îngenuncheate pe ciment

            în cea mai delicioasă rugă, 

            pe capul pulei plimbând lent

            buzele groase, limba-n floare, 

            până când sună de intrare... (Brumaru, Sonet)

**

"A ți-o trage", "a face dragoste", "a face sex", "a ți-o pune"! Cât de sărac! Ce spuneți de: am avut sîmbră cu muierea, am avut pat, am îmblat la ia, a făcut lucru ăla care-l fac tăț omeni, am țicnit, m-an dus săm petrec cu o muiere, bagu-mă-n tini, am șăduit cu-o femeie, sâ drăgostiesc, a lucrat cu-o foată, s-a avut bini cu ia, am avut păcat cu dânsa, etc.?

            "...să ne iubim, unamuno, nebuno, să ne iubim, chera mu,
            şi apoi să ne-nşelăm cu chibritele, cu patentul, cu pasta de dinţi,
            să ignorăm influenţa exercitată în psihicul nostru
            de complexul lui grozăveşti.
            primăvara priveşte galbenă prin stratosferă, gâdilată de ozon şi de ioni,
            să ne cunoaştem mai bine, melcule, zice,
            să ne îmbrăţişăm, depoule, hârţiuto, tomberonule,
            iar noi la ţâşnitoarea din capătul aleii alexandru ne stropeam unul pe altul cu apă
            chiar lângă policlinică, şi până şi copacii
            miroseau a dentist." (Cărtărescu, Să ne iubim, chera mu)

*

            "tot ceea ce fac pare simplu în cuvinte

            de exemplu mă fut

            şi tremur! (L. Maleev, Despre ego şi super-ego)

*

            "să nu vorbim: clipele fericite cînd
            te futeam peste tot cînd am văzut cum
            se rupe pielea neagră de
            bou.
            mistralul. și cartea în care au dormit zeii.
            la biserică să spunem da.
            încă nu ne-au mirosit putem să băgăm
            metafore.
            să le spunem adevărul: cum
            ne-am întîlnit în camera de hotel cum
            am decapitat iepurii cum au apărut
            plăgile. (A. Pop, Despre Mercedes, fireşte)

 

**

Masturbarea - eliberare de energii orgiastice, fantasme care te suscită până în esența-ți, apropieri ireale; masturbarea rămâne, în limba şi crezul de astăzi, un păcat grav (onanie), ori o tristețe lingvistică fără seamă (labă). În trecut: îi dă din mînă, ij baci pula, bîrătură, ș-o freacă să-i viie sămânța, uo borăști, să friacă pă pulă, mai frec pula di scîndupa patului, fasi malahii, îi dă la gît ca să sloboază, îj gîdilă pula cu mîna. Parcă se trezeşte un fior arhetipal! A trecut vremea de când Tissot considera în Mic-ul (său) tratat asupra onanismului că masturbarea te degenerează, te îmbolnăvește psihic. Se poate. Descrierea ei naște delicii, capricii, gusturi și simțăminte nedescoperite încă.

            “...azi noapte pe la trei,

            Mi s-a sculat lindicul; și ce puteam să fac?

            M-am dus până-n cămară și cel mai lung ardei,

            Stii, cornul caprei, dragă, ce-i bun pentru stomac,

            L-am luat și-aproape-o oră cu dânsul m-am frecat…” (Brumaru, Sonet 28)

**

Revenind la tema scrierii  noastre, tema pulii, limba pulii, constatăm că pentru aceasta avem o serie de atribute, metafore, eufemisme de mai mare dragul: vînă, hîdănie, hodrobrențile, hădărag, trup, scula uomului, sărsamu dănăinte, sramota, haia, ocară, născutu, pasărea uomului, țiega uomului, marfa, daravela, poduabă, rușîni, puțca, partia rușinuoasâ dinainti, niembru, dănănaia, pardonu, strămuta.

*

            “Iubito, câte pule în viață

            Ai supt, atâția crini ți-aduc

            ……………………………

            Oh, spumele se fac clăbuc

            În gura ta cu buze groase

           Când, în genunchi, coaie golești!

           Oricât ai fi tu de pizdoasă,

          Nu vreau să-ți strâng linducu-n clești… (Brumaru, Sonet 15)

*

"Eu am vrut să-i spun pulă şi să o apelez metafizic, dar s-a opus Chelu. Spunea că nu avem un public suficient de avizat şi chiar dacă sînt un demon, evidenţa nu poate fi negată. O evidenţă paradoxală aş fi zis eu (sau paroxistică, ăsta-i la limită mereu) - demonul are o pulă viguroasă iar comparaţia cu orice pulă muritoare, ei bine, este pur şi simplu nepotrivită. Chestia asta-l enerva. Îl cunosc de prea multă vreme şi ştiu, nu se lasă antrenant în discuţii filosofice. Nu atunci cînd se uită după pizde." (A. Pop, Puțulica mea satanică)

Iar dacă tema scrierii noastre ar părea superficială, dacă aș putea fi acuzat de vreo oarecare maladie modernă (derivată desigur din miliardele de cărți care se tipăresc la Sophia, Doxologia, Vasiliada, Editura de suflet, Tabor, pula mea!), atunci las cuvântul doctorului Freud (“bolnav și ăsta” vor spune muieruștile nefutute și poponarii ascoriști): “Vis. În locul meu îl tratau doi profesori universitari pe care îi cunoștea. Unul dintre ei îi face ceva la penis; el se teme de o operație. Celălalt îl lovește în gură cu o bară de fier, astfel că pierde unul sau doi dinți. El este legat cu patru feșe de mătase.

Sensul sexual al acestui vis este neîndoielnic. Feșele de mătase corespund unei identificări cu un homosexual. Visătorul, care nu a realizat niciodată un coit, care nu a căutat niciodată cu adevărat să aibă contacte sexuale, își reprezintă relațiile sexuale după prototipul unei masturbări infantile (s.n., M.A), care îi fusese odată familiară. (Interpretarea viselor)

PS V-ați întrebat de ce visăm atât de des pule și pizde?

Comments

Nu ştiu cum am uitat să îl citez pe Leonard Ancuța.

Las acest link care se potriveşte temei noastre: https://www.youtube.com/watch?v=aj13HpfFcac

 

că nu se văd labi  versurile lui Ancuța.

.

Am tot auzit că limba-i organism viu - se naște, trăiește cât trăiește ș-apoi crapă, dar abia după ce-am cetit articolul acesta am avut, acut, sentimentul morții. A limbii. (Rog la domnul Ștefănescu să nu psihanalizeze!)

da

Acest "sentiment al mortii" cand e vb de...organe e, cel putin, ingrijorator. Nu cred ca e cazul sa dau exemple privitoare la " a-ti muri cand ti-e lumea mai draga"

părerea mea este că te-ai oprit înainte ca articolul să devină interesant: virilitatea diferențelor în tiparele de exprimare (din prespectivă contemporană); de fapt, tu intuița/ conștiința acestui aspect o ai, dar exemplele, exceptând Brumaru și Gălățanu, sunt absolut irelevante în raport cu tema.

 

luat ca atare, e ca și cum ai descoperi poziția misionarului și ai striga Evrika!

...sa spun ca si dreptate. Cred ca miza psihanalitica ar fi trebuit pisată mai mult.

este clar de ce cred astfel, ia în calcul următoarea distincție: metaforizarea actului sexual (ex, A. Pop - versuri reușite, dar fără legătura cu tema) vs vulgaritatea ca potențare semantică (ex. Gălățanu).

n-am apucat să văd răspunsul tău, am comentat simultan.

 

desigur, perspectiva psihanalitică e una foarte promițătoare, dar nu cred că sunt de neglijat nici alte aspecte (mai ales cel filologic - mai ales că abordarea ta mi s-a părut mai aproape de).

De acord, filologic ar fi o nebunie un demers asupra părților "ruşinoase" ale limbii. Antropologic, la fel.

Mersi pentru sugestii. Si pentru atenționări.

Add a comment

Plain text

  • Web page addresses and e-mail addresses turn into links automatically.
CAPTCHA
This question is for testing whether or not you are a human visitor and to prevent automated spam submissions.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.