Locul dragostei

Aladár Lászlóffy - Noapte de toamnă pustie

 

Noapte de toamnă pustie –

cine-i singur, singur să fie!

 

Copacii stau rotunzi de gheață,

veveriței deloc nu-i pasă.

 

Eu gîndindu-mă la tine,

și cum căldura ta la mine.

 

Nu știu dacă am reușit să traduc poezia asta foarte scurtă și eliptică. În original, cred că se simte foarte bine că veverița e singură, înlăuntrul copacului este totuși cald, în timp ce omul tînjește după persoana iubită a cărei lipsă se simte pe patul lui, așa cum și intensitatea dragostei și-a lăsat acolo fierbințeala.

Datorită faptului că rima este împerecheată, versurile aduc cu o poezie populară, și asta mărește gradul de intimitate a textului. Aladár Lászlóffy, poetul născut în 1937 și care a murit în 2oo9, a scris multe poezii frumoase – asta e una dintre ele.

A szerelem helye

 

Lászlóffy Aladár

Üres az őszi éjszaka

 

Üres az őszi éjszaka
Mindenki bírja egymaga!

A fák hidegen, kereken,
a mókus bennük melegen.

Én úgy, hogy emlékszem nagyon,
hogy itt feküdtél ágyamon.

 

A versre Kántor Lajos legújabb könyvében figyeltem fel, az egyik fejezetnek ez a mottója. Az első meglepetés az volt, hogy egyáltalán nem olyan üresen kattogó, mint a költő utolsó korszakának legtöbb „csasztuskája”. A másik, hogy éppen annyira tömör és elliptikus, amennyire annak kell lennie. Mitől lesz olyan „meleg” az a mókus, hogy rögtön a hiányzó kedvest juttassa a beszélő eszébe, miközben a mókus is egyedül van, legalábbis nem látni a társát, a fák pedig egyenesen hidegek? És milyen gyönyörű ez a „nagyon” miatt, mely a vágyat is érezteti, nemcsak az emléket, az élmény intenzitását is!

Jó vers ez: rehabilitálta bennem Lászlóffy Aladárt.

 

Add a comment

Plain text

  • Web page addresses and e-mail addresses turn into links automatically.
CAPTCHA
This question is for testing whether or not you are a human visitor and to prevent automated spam submissions.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.