Maşini şi jocuri

Sezonul premiilor Oscar a adus printre filmele favorite cu un număr semnificativ de candidaturi la câştigarea statuetelor aurite şi două filme care au ca subiect biografiile a doi dintre savanţii cei mai importanţi ai secolului 20. Amândoi se întâmplă să fie britanici şi cele două filme concurează umăr la umăr pentru câteva dintre premiile semnificative, inclusiv cele pentru cel mai bun film şi pentru actorul în rolul principal. Nu am văzut încă 'The Theory of Everything”, film dedicat fizicianului de geniu Stephen Hawking. Am reuşit însă să ajung să văd, în sala de cinematograf, 'The Imitation Game”, filmul regizat de norvegianul Morten Tyldum, care are în centrul acţiunii figura şi viaţa tulburată a matematicianului Alan Turing.                      

(sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt2084970/)

Turing este un nume cu care cei care au studiat ştiinţa calculatoarelor şi matematica au şanse bune să se fi întâlnit cu multă vreme înainte de a fi devenit celebru în revistele de istorie şi apoi pe ecranele pe care se proiectează filmele Hollywood-ului. “Maşina Turing”, pe care matematicianul englez a inventat-o în 1936 la vârsta de numai 24 de ani, este modelul teoretic al unităţii centrale a oricărui calculator digital universal, adică având capacitatea de a primi comenzi pentru a realiza orice scop stabilit prin programe. Turing a pus bazele conceptelor de “intrare” şi “ieşire” (input/output) din maşină, vizualizate prin benzi cu simboluri şi cel de “algoritm” ca proces logic de transformare a intrării în rezultat. Dacă aceste concepte par astăzi relativ banale şi sunt înţelese chiar şi de nespecialişti, ei bine, ele îşi au originea în anii premergători celui de-al doilea război mondial, şi Alan Turing şi-a adus o contribuţie esenţială în cristalizarea şi popularizarea lor. Le-am învăţat şi eu la Politehnica bucureşteană în anii 70 şi atunci am auzit şi citit prima dată despre Turing, cu mulţi ani înainte ca acesta să fi devenit erou de film.

(sursa imaginii http://en.wikipedia.org/wiki/Turing_machine)

Impactul lui Turing pe care îl numesc, fără ezitare, folosind un adjectiv pe care mă străduiesc să-l folosesc rar şi anume cel de “istoric”, a fost determinat însă nu numai de talentul de matematician şi de extraordinara capacitate de abstractizare, ci şi de un simţ practic şi un talent de o aplicabilitate care era încă o raritate în perioada în care a trăit. Încă, în unul din articolele sale teoretice, Turing a afirmat credinţa în posibilitatea implementării în realitatea fizică a minunatei sale maşini universale:

Este posibil să fie inventată o singură mașină care poate fi folosită pentru a calcula orice secvență calculabilă. În cazul în care această mașină U este livrată împreună cu banda pe care este scris șirul de semne generate de o mașină de calcul M, atunci U va calcula aceeași secvență ca și M.”

Conceptul de matematici aplicate în realitatea practică şi credinţa în realizabilitatea maşinii universale care poate reface drumul logic (astăzi numim acest proces emulare) al oricărei alte maşini specializate l-au adus pe matematicianul deja destul de cunoscut, dar doar în cercurile academice, în situaţia de a-şi înrola talentul în efortul de război al naţiunii. S-a adaugat aici şi o altă pasiune, cea pentru criptografie, pe care Turing o dezvoltase încă din copilărie, şi filmul îl prezintă schimbând mesaje codate în colegiu cu prietenul său Christopher, a cărui dispariţie i-a marcat în mod determinant biografia.

(sursa imaginii http://en.wikipedia.org/wiki/Alan_Turing)

 

Aliaţii au fost confruntaţi în prima parte a războiului cu imposibilitatea de a primi informaţii detaliate şi de încredere din Europa ocupată de inamici. Comunicaţiile radio ale comandamentelor şi armatelor inamice puteau fi interceptate, dar ele erau criptografiate. Principiile de cifrare erau cunoscute, şi modele din maşinile electro-mecanice care erau folosite pentru codarea şi decodarea eficientă a informaţiei se găseau deja în mâinile aliaţilor. Unul dintre modele, mai vechi, fusese chiar patentat în Statele Unite, în anul 1928. Specialiştii polonezi în criptografie reuşiseră o decodare parţială în 1939, dar ceea ce făcea deosebit de dificilă decodarea mesajelor era schimbarea periodică (în fapt o dată pe zi) a cifrului.

Contribuţia lui Turing a fost esenţială prin legătura stabilită între procesul criptografic şi calculatorul universal. Dacă o maşină specializată realizează cifrarea, atunci o maşină universală va reuşi să imite procesul şi de aici este doar un pas până la simularea procesului invers, cel de descifrare. Cu frenezie şi pasiune Turing se apucă să pună în practică teoria şi să construiască maşina de decodare în laboratoarele de la Bletchley Park. Intră în calcul însă factorul timp. Cu o maşina universală este suficient ca o singură dată să se producă descifrarea, dar asta trebuie să se întâmple în cele mai puţin de 24 de ore când era folosit un cifru stabil dat. La miezul nopţii următoare cifrul era schimbat. Până la urmă maşina este învinsă de maşină tot prin exploatarea (un alt termen din teoria securizării informaţiei) unei slăbiciuni omeneşti. Mesajele naziştilor conţineau cuvinte repetitive. De exemplu „Heil Hitler!”. Când spectrul lingvistic care trebuie cercetat este limitat şi timpul necesar rezolvării problemei este mult scurtat. Succes!

(sursa imaginii http://www.imdb.com/media/rm748802304/tt2084970)

A se preciza că aportul lui Alan Turing şi al colegilor săi a dus la scurtarea celui de-al doilea război mondial cu cel puţin doi ani. Aşa cum arată însă şi filmul, această contribuţie avea să rămână pentru multe decenii secretă. Prima biografie detaliată a lui Turing a fost cea a lui Andrew Hodges apărută în 1983, pe baza căreia a fost scris scenariul lui „The Imitation Game”. Au apărut şi cărţile de ficţiune, între care romanul „Enigma” al autorului de „thrillere” istorice Robert Harris, apărut în 2001, carte care a fost şi ecranizată, dar în care Turing nu este personaj principal. Cartea lui Hodges publicată în 1983 rămâne referinţa în ceea ce priveşte personalitatea lui Turing, ceea ce este oarecum paradoxal, căci Hodges este matematician şi nu scriitor de profesie. Se poate spune că persoana lui Turing a rămas o enigmă, cel puţin până când am avut în faţă întruchiparea dată în film de Benedict Cumberbatch.

Cumberbatch este unul dintre cei mai talentaţi actori ai generaţiei sale, una dintre acele personalităţi rare ale ecranului care reuşesc să creeze personaje complexe şi diferite la fiecare apariţie a sa, personaje care te însoţesc multă vreme după ce ai părăsit sala în care a fost proiectat filmul şi despre care nu poţi gândi, după ce le-ai văzut interpretate de el, că ar fi putut primi o altă întruchipare. L-am văzut jucând în roluri de tânăr vulnerabil şi sensibil în „August: Osage County”, sau personaje fantastice în noua serie „Star Trek” sau în seria „Hobbit”, dar realizările sale cele mai complexe par a fi cele în care întruchipează personaje care modelează realitatea din jur. A fost un Van Gogh unic, a fost un Sherlock Holmes cum nu a existat înainte de el şi nu va fi după el. Şi acum ni l-a dat pe acest Turing, inadaptat la mediul social, ascunzând secretul homosexualităţii care era încă o crimă în timpul cât a trăit şi care i-a determinat sfârşitul tragic, incapabil să clădeasca relaţii sau să-şi găseasca liniştea, dar în acelaşi timp creativ şi genial, obsedat până la fanatism de adevărul ideilor sale şi de importanţa punerii lor în practică. Un om dintre cei care câştigă războaie, dar sunt incapabili să-şi gestioneze propria viaţă.

Altfel, mărturisesc, filmul nu m-a entuziasmat peste măsură. Scenele care descriu Anglia în război au fost convenţionale şi situaţiile cu care s-a confruntat Turing îmi erau deja prea cunoscute pentru a mă putea surprinde. Dacă filmul s-a dorit o pledoarie pentru nedreptatea oprimării homosexualilor cred că dozarea temelor a fost oarecum inexactă. Titlurile care defilează în final ne informează că 49000 de oameni au fost condamnaţi pentru „indecenţă” în perioada în care relaţiile homosexuale erau o crimă în Marea Britanie. Regina Elisabeta a II-a l-a graţiat pe Turing în 2013 ţinând cont de aportul său în victoria în cel de-al doilea război mondial. Dar ceilalţi 48999 de condamnaţi pe nedrept? Nu cred că era necesar să fi fost un Turing  pentru a beneficia de o asemenea ştergere a „crimei”.

Să revenim însă la soarta lui Alan Turing cel din istoria matematicii şi a ştiinţei calculatoarelor. Până la moartea sa în 1954 (foarte probabil sinucidere) a reuşit să pună bazele unuia dintre primele proiecte ale unui calculator digital electromecanic numit Automatic Computing Engine (ACE). A creat „testul Turing” - un lanţ de întrebări care, puse într-un eşantion „orb” maşinilor (dar şi oamenilor), pot determina gradul de „inteligenţă” al acestora. În „Odiseea Spaţială 2001” a lui Arthur C. Clarke şi Stanley Kubrick, calculatorul Hal 9000 este supus unui asemenea test. Turing a pus şi bazele teoriei tiparelor cu aplicaţii în chimie şi biologie. Dacă este să recapitulăm numai lista domeniilor în care contribuţiile lui Turing au reprezentat salturi calitative semnificative ele includ: criptografia, matematica aplicată, teoria calculatoarelor universale, inteligenţa artificială, teoria jocurilor, biomatematica.

A murit singur şi strivit de convenţiile sociale ale timpului sau. Dintre răsplățile recuperatorii şi reparatorii ale posterităţii s-ar putea să facă parte şi câteva premii Oscar.

 

Add new comment