Magiciana numerelor

Mi-a ajuns pe masa de lucru şi lecturi o carte fascinantă. Autorul este Walter Isaacson, ziarist şi om de media dintre cei mai cunoscuţi în Statele Unite, în al cărui CV putem găsi funcţiile de editor al săptămânalului TIME şi preşedinte al postului de televiziune CNN. În prezent conduce Institutul Aspen de Studii Umanistice, specializat în organizarea de studii, dezbateri şi programe de încurajare a dialogului despre contemporaneitate şi educarea noilor generaţii de conducători în societatea americană şi globală. Este autorul mai multor volume biografice între care cărţi excelente dedicate lui Benjamin Franklin şi Albert Einstein şi una mai controversată despre Steve Jobs - controversată pentru atitudinea 'oficială' ea fiind 'comandată' de Jobs, care i-a dat lui Isaacson interviuri extensive şi exclusive şi i-a permis acces aproape nelimitat în viaţa sa personală şi profesională în ultimii săi ani.

                     

(sursa imaginii http://www.librariaeminescu.ro/isbn/606-722-022-3/Walter-Isaacson__Inova...)

Cartea la care mă refer, apărută şi în traducere românească (semnată de Ion Crăciun) la Editura Publică, se numeşte 'The Innovators' sau 'Inovatorii' şi are ca subtitlu 'Cum a creat revoluţia digitală un grup de hackeri, genii şi tocilari'.  O carte pasionantă despre istoria evoluţiei tehnologice celei mai importante din a doua jumătate a secolului 20 care a adus împreună tehnologia calculatoarelor personale şi a comunicării globale combinându-le în unul dintre cele mai spectaculoase salturi în evoluţia societăţii umane. În decurs de numai câteva decenii lumea noastră fragmentată în miliarde de universuri individuale a devenit o societate în care majoritatea locuitorilor planetei sunt interconectaţi prin intermediul calculatoarelor personale sub diferitele lor forme (şi includ aici şi telefoanele mobile inteligente). Cum a început şi a avansat această istorie accelerată a amplificării inteligenţei omeneşti şi a comunicării între locuitorii planetei? Cine au fost visătorii şi îndrăzneţii care au avut puterea şi şansa să transforme viziunile în realitate? - acestea sunt subiectele acestei cărţi care m-a captivat de la prima pagină.

(sursa imaginii https://en.wikipedia.org/wiki/Ada_Lovelace

La originile istoriei calculatoarelor se află câteva nume între care şi cel al unei femei. Augusta Ada King purta la naştere, în decembrie 1815, ilustrul nume Byron şi numele ei nu este o coincidenţă. A fost singura fiică legitimă a poetului George, Lord Byron din căsătoria acestuia cu Anne Isabella (Annabella). Părinţii s-au despărţit când ea era în vârstă de o lună, şi Byron a părăsit Anglia pentru totdeauna în aprilie 1816. Annabella a crescut şi educat fetiţa folosind numele mijlociu de Ada, primul nume (Augusta) fiind cel al sorei vitrege a lui Byron cu care se pare că acesta avuse o relaţie incestuoasă. Conflictului dintre părinţi i-a datorat Ada şi educaţia spre ştiinţele exacte şi în special spre matematică, mama ei sperând să eradicheze din ea germenii 'insanităţii' tatălui. Succesul va fi cum vom vedea doar parţial.

(sursa imaginii http://www.findingdulcinea.com/features/profiles/b/charles-babbage.html)

Ada a demonstrat din copilărie şi adolescenţă un talent special pentru matematici. Visa să zboare, a studiat aripile păsărilor şi a proiectat dispozitive de zbor construite după modelul lor. Era o tânără inteligentă şi cultivată, şi la 17 ani când a fost prezentată la Curtea Regală după obiceiurile societăţii înalte engleze a vremii a atras atenţia şi prin frumuseţe dar şi prin caracter şi deschiderea pentru cultură şi ştiinţe. Probabil că şi numele Byron (tatăl ei devenise celebru, erou naţional între timp) a contribuit şi i-a deschis uşi în viaţa socială a Londrei. Cu această ocazie îi cunoaşte pe Charles Dickens, Michael Faraday, dar mai ales pe Charles Babbage, inginer, matematician, inventator şi filozof, una dintre întruchipările în epoca a ceea ce englezii numesc 'polymath' - spirit renascentist. La vremea întâlnirii lor Babbage inventase deja 'Motorul Diferenţial' ('Difference Engine') - un calculator specializat în aproximarea polinomială care dacă ar fi fost realizat în practică ar fi înlocuit tabele de valori logaritmice sau trigonometrice, ceea ce avea aplicaţii practice semnificative în domenii diferite ale industriei în plin avânt. Guvernul englez îi acordase pentru aceste invenţii şi pentru punerea lor în practică stipendii uriaşe pentru acele timpuri, echivalente cu preţul unei corăbii. Legătura între Ada şi Babbage va continua de-a lungul anilor ei de formare şi va avea consecinţe nu numai în vieţile lor personale dar şi în istoria ştiinţei.

           

La 8 iulie 1835 Ada s-a măritat cu William King, un bărbat cu un statut social similar şi cu înclinaţii tehnice deşi nu în acelaşi domeniu. În cei patru ani care au urmat Ada a născut trei copii, şi a devenit şi contesă prin înnobilarea soţului ei devenit conte de Lovelace. O veţi găsi menţionată în majoritatea referinţelor ca Ada Lovelace. Pasiunea pentru matematică a determinat-o să dedice din ce în ce mai mult timp acestei discipline. Este perioada în care Babbage concepe a doua 'maşină' sau 'motor' cum îi spunea el folosind vocabularul revoluţiei industriale - 'Motorul Analitic' sau 'Analytical Engine'. Dacă prima maşină era un calculator specializat, aceasta este pe hârtie prima descriere coerentă şi argumentată inginereşte şi matematic a unui calculator universal, capabil să îndeplinească misiuni multiple. Geniul lui Babbage constă în faptul că a înţeles principiul programabilităţii şi  a descris şi modalitatea practică a aplicării acestuia. Misiunea pe care calculatorul o va executa va fi introdusă prin intermediul unor cilindri cu profile similari celor folosiţi de maşinile mecanice de ţesut (prima idee) sau de cartele perforate (a doua idee) care conţin instrucţiunile şi datele pe care maşina trebuie să le execute. Cu vreo 140 de ani mai târziu proiectul meu de diplomă de la Politehnică bucureşteană va fi înmagazinat în două astfel de cutii de cartele perforate.

(sursa imaginii http://ds.haverford.edu/bitbybit/bit-by-bit-contents/chapter-two/2-7-the...)

 

Maşina Analitică nu a fost construită niciodată. Au trecut multe decenii şi Charles Babbage murise de mult când au fost construite câteva prototipuri ale unor părţi ale maşinii. Apariţia electronicii şi miniaturizarea au făcut ne-necesară implementarea versiunii mecanice. Ideile de bază au fost însă cele corecte, dar nu au fost înţelese decât de foarte puţini contemporani. Maşina analitică nu a primit nicio finanţare din partea guvernului sau industriaşilor şi doar publicaţiile ştiinţifice au menţionat-o. În disperare de cauză Babbage a călătorit în Europa şi a ţinut conferinţe încercând (zadarnic) să atragă atenţia continentalilor asupra invenţiei sale. Una dintre etape a fost Italia. În public la Torino, în 1842 s-a aflat şi un inginer militar pe nume Luigi Menabrea. Cu un sfert de veac mai târziu avea să devină primul ministru al Italiei unite, cel care a avut un aport hotărâtor în stabilirea relaţiilor dintre Vatican şi regatul Italiei. Menabrea a transcris conferinţa lui Babbage şi a publicat-o în limba italiană. Reîntors în Anglia Babbage a căutat traducător pentru acest articol pentu a-l publica în presigiosul Sciencific Memoirs. Contesa Ada Lovelace şi-a asumat misiunea.

(sursa imaginii http://www.d.umn.edu/~hobbs072/main/ada/adalovelace.html)

 

A fost vorba despre mult mai mult decât o simplă traducere. Ada a adăugat textului articolului note şi comentarii care depăşesc în text dublul articolului însuşi. Aceste note conţin câteva dintre ideile fundamentale care stau la baza ştiinţei calculatoarelor. Mai mult decât atât, ele conţin ceea ce mulţi specialişti consideră a fi primul algoritm şi program din istoria calculatoarelor:

 

•          În prima notă ('Note A') lady Lovelace explică principiul calculatoarelor universale şi diferenţa dintre ele şi calculatoarele specializate. 'Maşina Analitică ţese tipare algebrice aşa cum maşina de ţesut a lui Jacquard ţese modele cu flori şi frunze'.

•          Ada introduce în articolul său conceptul de 'operaţie de calcul' pe care îl defineşte ca fiind 'un proces care schimbă relaţia mutuală dintre două sau mai multe lucruri, oricare ar fi natura acestei relaţii'.

•          Ada Lovelace a înţeles că operaţiile nu trebuie să se reducă la matematică şi la numere. Viziunea genială de abstractizare a operaţiilor stă la baza a ceea ce numim 'object-oriented computing' - disciplină a ştiinţei calculatoarelor care avea să se dezvolte 140 de ani mai târziu!

•          Aplicabilitatea operaţiilor de calcul în domenii cum ar fi muzica este o altă viziune în viitor. 'Maşina Analitică ar putea, în principiu, chiar şi să realizeze operaţii pe notaţii muzicale. Presupunând de exemplu că relaţiile fundamentale dintre sunete din ştiinţa armoniei şi compoziţiilor muzicale ar putea fi exprimate şi adaptate, maşina ar putea compune piese muzicale de orice grad de complexitate.'  Într-unul din articolele mele precedente despre arta digitală am scris - 170 de ani mai târziu - despre asemenea compoziţii.

•          Nota G conţine ceea ce astăzi este considerat primul algoritm şi program documentat din istoria calculatoarelor. El introduce concepte fundamentale folosite până astăzi - subrutine, biblioteci de subrutine, bucle recursive.

•          Într-o singură privinţă gândirea Adei Lovelace nu a îndrăznit suficient. Aceea a gândirii independente sau a ceea ce astăzi numim inteligenţă artificială. 'Maşina Analitică nu are vreo pretenţie de a iniţia ceva. Poate executa tot ceea ce îi ordonăm să facă. Poate analiza; nu are însă capacitatea de a anticipa nicio relaţie analitică şi niciun adevăr logic.'  Aceste afirmaţii aveau să fie criticate cu un secol mai târziu de Alan Turing. Însuşi faptul că şi-a pus aceste întrebări mie mi se pare însă extraordinar.

 

Notele Adei Lovelace au fost publicate ca articol independent, nu fără a duce la una dintre crizele relaţiei ei cu Babbage. Nu era deloc firesc în Anglia victoriană ca o femeie să aibă o asemenea contribuţie independentă strălucită. Până la urmă însă Babbage a recunoscut contribuţia Adei şi în momentele de împăcare a numit-o 'Magiciana numerelor'. Destinul ei personal nu a fost prea fericit de aici încolo. Energiile intelectuale şi le-a investit într-un algoritm care să-i permită să câştige la cursele de cai, şi precum alţi iluştri matematicieni care au investit în şansă, întreprinderea a eşuat. S-a îmbolnăvit de cancer uterin şi într-o perioadă în care boala era tratată cu ventuze şi opium nu a avut şanse să supravieţuiască. A murit la 36 de ani, aceeaşi vârstă la care murise şi lordul Byron. Este înmormântată alături de el, tatăl său, poetul celebru pe care nu l-a cunoscut niciodată, dar a cărui faimă şi personalitate au influenţat-o covârşitor. A considerat ceea ce a făcut toată viaţa ca fiind 'ştiinţă poetică'.

           

În 1979 echipa din Departamentul Apărării care a creat un limbaj de programare-obiect de nivel înalt l-a numit Ada. Ziua de 14 octombrie este sărbătorită anual că Ziua Ada Lovelace - ziua în care este onorată contribuţia femeilor în ştiinţe, tehnologie, inginerie şi matematică.

 

----------

 

Voi mai scrie probabil şi alte articole dedicate personalităţilor şi evenimentelor descrise în cartea lui Walter Isaacson. Iau cartea cu mine în călătoriile verii. Deocamdată mă despart până la începutul lui septembrie de voi, cititorii rubricii CHANGE.WORLD şi vă urez tuturor o vară frumoasă, să vă meargă calculatoarele fără probleme şi să comunicaţi sănătoşi.

Add a comment