miau!

mi-au şters cuvintele picioarele –
am ştiut
că sunt în casa unei curve sfinte
cu palmele în piept un drum mi-a scris
silabisind: de-a pururi mă vei ţine minte!

din sâni ea mi-a făcut desagă
lung m-a privit ştia că nu mă-ntorc
- când buzele-ţi vor cleştui de sete
eu laptele din mine am să-l storc

sub pleoapă îi creştea o călimară
mânjeam cu degetele rămas bun
iar scrisul meu făcea ca să dispară
oraşul despre care-am să vă spun:

o linie mai frântă când mai dreaptă
de-a stânga şi de-a dreapta plozi
cu porţi în loc de gură
ochi-canale
cu membrele încrucişate-a străzi

pe fiecare geană o pisică
privindu-se în creier ca în lună
şi între toate inima bătea
cum dă din gură-n piaţă o nebună

doar eu o ascultam stam rezemat
de-o uşă
sub greutatea-mi s-a deschis
şi către mine sfânta decăzută
cu sânii-ntinşi ademenea: pis pis

Add new comment

CAPTCHA
This question is for testing whether or not you are a human visitor and to prevent automated spam submissions.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.