Mirificul dezlegat în trei pași

Cu Zenobia literatura română transcende balcanismul literar. E o măreție a stilului în această carte care lasă să se descopere și ocultează (deopotrivă) sensuri noi din/în carapacea îmbătrânită a limbii. La Sade am mai întâlnit așa ceva, la Mallarmé, la Lautreamont, la Beckett.

Dacă Zenobia a fost văzută ca un poem de iubire, după unii cel mai frumos spus vreodată în literature noastră, atunci cu siguranță se încadrează cartea aceasta în definiția lui Mallarmé asupra poeziei ca explicație orfică a pământului, în sensul strict etimologic de “desfășurare”, ex-plicare în discurs a unei latențe a verbului (C.M.Ionescu).

“Zenobia se adapta noilor condiții (s.n., M.A, e vorba, desigur, de noi condiții ontologice) ale existenței noastre; era o adaptare fluidă în care viața obișnuită nu se deosebea cu nimic de viața presimițită; ea le turna una în alta, gesturile și cuvintele ei se aliniau într-o modestie obscură și plană…

Pentru mine Zenobia reprezenta mirificul dezlegat”.

În altă parte aflăm că Zenobia îl ajută pe autor să restabilească “pas cu pas o natură în parte uitată, în parte presimțită”, dar care îndreptățeşte pe Gellu Naum “să se îndoiască de realitatea percepțiilor”. Paginile care urmează sunt de un insolit literar remarcabil şi de o profunzime pe care o regăsim în eseurile lui Valery sau prin paginile upper class ale suprarealismului: “Îmi e nespus de greu s-o situez pe Zenobia în cadrul ei real, nu pentru că n-aş vrea, ci pentru că de prea multe ori cuvintele întunecă ceea ce vor să spună; un amărât de fard peste pleoape n-ar fi în stare să redea nimic vederii din frăgezimea ei lăuntrică”.

 

*

 

În această carte principiul identității e… amestecat în/cu el însuși. Abalietățile sunt și nu sunt identice cu sine, iar una cu cealaltă, aidoma – se aseamănă, dar se separă ontologic într-o singularizare care diferențiază (!). Denominatur enim alienum naturae & non abbalietate suppositi (Sancti Thomae).

Una/unul care este cealaltă/celălalt (se) neagă în același timp într-un paradox hermeneutic continuu. E o certitudine că termenii de “identitate” și “alteritate” nu pot fi înțeleși decât împreună, deoarece ei capătă semnificație unul prin celălalt care i se ascociază prin analogie, contrst sau contiguitate, cum spune prof. Solomon Marcus. Pare simplu. Numai că între același și altul frontiera este neclară, nu știm, de exemplu, să precizăm unde este limita dintre albastru și nealbastru (idem).

“În zilele dinaintea întâlnirii cu Zenobia, la intrarea râpei mă întâmpina un fluture, de obicei cafeniu, pesemne totdeauna altul, deși același (s.n., M.A), câteodată era alb, se balansa ca beat la stânga și la dreapta mea, îi vorbeam cu glas tare, îmi mulțumea ca unui ghid amabil, mă săruta pe pleoape apoi se depărta șoptindu-mi că venirea mea le face (s.a., G.N) plăcere”.

“Zenobia e nespus de dură şi de blândă în acelaşi timp”.

“I-am povestit că pesemne lucrasem prea mult, din care cauză avusesem un coşmar plăcut şi neplăcut, că mă vizitase un băiețaş. Inchipuieşte-ți, i-am spus, cred că era Empedocle copil, un puşti, toată chestia e că seamănă leit cu mine; acum să nu-ți închipui că spun asta din orgoliu, era un biet puşti amărât; în plus, boşorogul de Dragoş a făcut măgăria de a se căra fără să-şi ia rămas bun de la tine, semăna şi el cu amândoi...

 

*

 

Imagini. Sunt în Zenobia lui Gellu Naum imagini care conlucrează continuu unei Creații continue. Zice bine cineva pe un blog că Zenobia e romanul până la sânge (Andrei Baciu). “Am văzut ieri un mânz, zice Naum, alerga înnebunit, sângele îi flutura ca o coamă, pe gât, îl mâncaseră lupii... ”

“Întelegeti că trăim într-o pasăre imensă care ne poartă în ea...” 

“...stăteam cu Zenobia în beznă, mențineam dragostea pe lume, de afară se auzea viscolul, n-am să-l descriu, apoi lupii începură să ne dea târcoale, scheunau jalnic, era, poate, îngrozitor de frig, peste groapa cu apă se aşternuse o pânză de gheață, trebuia să o spargem când ne încerca setea; rodeam, câteodată, ierburi, era o stare de dincolo de gânduri, cotropitoarea, disperata dragoste a lumii se ghemuise acolo, în cârpele noastre deschise, desfăcute până la soarele care probabil că nu mai exista şi până dincolo de el, departe, atât de departe, încât distanța se pierdea, uita să mai existe, se risipea în noi, în aerul stătut al scorburii...”

“Îmi e destul de greu să descriu starea aceea de vegetalizare. Am să spun doar că o mai avusesem de câteva ori. O dată, în legătură cu un peşte alb, zăceam întins pe un divan într-o cameră mare, un vestibul, nu puteam să mişc nici măcar un deget. Pe dinăuntru îmi era cumplit de bine, simțeam, ca şi acum, în parc, o împăcare fără margini. Iubeam, într-un prezent perpetuu şi uluitor de simplu, tot ce există, îmi şiroiau lacrimile pe obraji, nu le puteam opri, nici n-aş fi vrut...”

 

E un homan care lasă impresia unei piftii. Totul e prins într-o gelatină amniotică, totul e ținut/ hrănit/ perceput de/prin această gelatină. Nu claritatea e cea care contează, ci consistența care sus-ține totul. E un homan care naşte, din nou, limba română. Care trebuie aşezat după Şincai>Neculce>Cantemir>Deleanu/Pann>Eminescu>Nichita. Sau, aşa cum Deleanu/Pann constiuie o epocă în dezvoltarea limbii şi cogniției româneşti, cuvine-se să adnotăm, mai degrabă, în felul acesta: Nichita/Dimov/Naum.

 

Comments

vreau să precizez din start că analiza este ok; prin urmare, ceea ce îi reproșez este strict personal: mă așteptam de la tine, ca unul care, în prealabil, te-ai exprimat vizavi de Carroll, să prezinți Zenobia dintr-o perspectivă psihanalitică mult accentuată; să abordezi eroticul absurd sau, mai absurd de atât, libidinosul inocent; atracția masculului apt de procreare pentru inubil; pentru că, așa cum eu am re/citit Zenobia, dragostea poate fi interpretată drept Țara Minunilor.

 

încă un aspect: Trei pași înspre mirific mi s-ar fi părut mai potrivit; nu spun că e pretențios-infatuat cum tu ai formulat titlul, dar nu pot gândi mirificul ceva gen sudoku.

Add a comment

Plain text

  • Web page addresses and e-mail addresses turn into links automatically.
CAPTCHA
This question is for testing whether or not you are a human visitor and to prevent automated spam submissions.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.