Nu numai de 8 martie

Mă declar în mod deschis a fi un feminist. Nu numai că sprijin şi promovez egalitatea în drepturi şi oportunităţi şi mă împotrivesc oricărei forme de discriminare, ci sunt convins că o lume în care femeile ar avea oportunităţi egale de a activa şi conduce la orice nivel inclusiv cele mai înalte niveluri de administraţie economică, ştiinţifică sau politică ar fi din start o lume mai bună.                    

Nu cred că dezvălui vreun secret cuiva afirmând că lumea noastră nu este construită pentru a promova egalitatea între sexe. Inegalităţile pornesc de la accesul la educaţie, oportunităţile de încadrare şi integrare pe piaţa de muncă şi se reflectă la nivelul funcţiilor de conducere în foruri politice şi academice, organizaţii guvernamentale şi companii comerciale. Nu este vorba neapărat despre ţări care din motive religioase sau din tradiţie aşa-zis culturală nu acordă femeilor drepturi şi oportunităţi egale. Acestea îşi creează ele însele un handicap economic şi social prin modul de organizare şi prin discriminarea a jumătate din populaţia activă. Chiar şi în ţările considerate cele mai avansate economic şi legislativ inegalităţile între salariile femeilor şi bărbaţilor la munci egale sunt de zeci de procente. Chiar şi în sectoarele cele mai înaintate tehnologic numărul specialiştilor femei de la un nivel încolo ca să nu mai vorbim de numărul poziţiilor de conducere reprezintă doar o fracţiune subunitară din cel al bărbaţilor. În primele 500 de companii din lume (Fortune 500) femeile ocupau în 2012 doar 14% din posturile de conducere 'executive' deşi reprezentau 46.7% din forţa de muncă. Nici avansurile în legislaţie şi nici campaniile politice naţionale şi internaţionale nu par să fi avut un efect vizibil în ultimul deceniu marcat de criza economică şi financiară care a început în 2007. Publicaţia Forbes publică anual statistici ale procentului funcţiilor de conducere deţinute de femei. Ultimele cifre datează din 2014 şi nivelul de 24% din acel an este identic cu cel înregistrat în anii 2007, 2009, 2013 şi reprezintă încă un record istoric. Interesantă este şi repartiţia după ţări şi zone geografice. Egalitatea oportunităţilor pare a fi cea mai vizibilă în ţări care aparţin fostei lumi comuniste: Rusia (43%), Lituania, Letonia, Armenia, Polonia. A doua zonă geografică din acest punct de vedere este Asia în care se remarcă ţări ca Indonezia (o ţară musulmană!), Filipine şi Tailanda. Dar în aceeaşi zonă geografică Japonia (cu doar 9% din posturile de conducere ocupate de femei) se află în coada clasamentului mondial.

Revista TIME Magazine a publicat săptămâna trecută un grupaj al celor 100 cele mai influente personalităţi ale planetei în acest moment. Grupajul include personalităţi din lumea politicii, economiei, ştiinţei, artei, culturii, informaţiei. 34 din cele 100 de personalităţi sunt femei. Mult? Puţin? Sigur sub procentul populaţiei feminine a planetei.

Am extras din acest grupaj şi am mai adăugat din cele cunoscute de mine câteva profiluri de personalităţi excepţionale cu contribuţii remarcabile în domeniile lor, dintre acei oameni care au reuşit să facă din activitatea lor nu numai un succes, ci şi un factor de schimbare. Nu cred că este întâmplător că aceste personalităţi sunt femei.

(sursa imaginii http://ceoworld.biz/2014/10/01/inspiring-youngest-woman-billionaire-meet...)

La 31 de ani, Elizabeth Holmes, fondatoarea şi Chief Executive Officer (CEO) a companiei Theranos este (tot conform Forbes) pe locul 111 în clasamentul celor mai bogaţi oameni ai planetei cu o avere de 4,5 de miliarde de dolari. Precum alţi antreprenori celebri (Gates, Jobs) nu şi-a terminat niciodată studiile academice începute la Stanford. În schimb, l-a convins pe profesorul ei de inginerie chimică Channing Robertson să-i devină partener în compania start-up pe care a înfiinţat-o. Ideea principală a companiei este cea a serviciilor de sănătate ca drept uman fundamental, iar tehnologiile care stau la baza succesului de până acum (Elizabeth Holmes are înregistrate pe numele ei 18 patente americane şi peste 60 în alte ţări) realizează analize de sânge şi tratamente la un preţ extrem de convenabil, pe baza unor probe de sânge minimale luate cu pansamente inteligente aplicate pe epidermele pacienţilor. Colaborarea cu guvernul american duce la extinderea analizelor şi tratamentelor în Statele Unite, iar globalizarea tehnologiei şi a afacerii comerciale (Holmes deţine încă peste 50% din acţiunile lui Theranos) au potenţialul de a crea o revoluţie în serviciile de sănătate în toată lumea.

 

(sursa imaginii http://www.woman.com.au/susan-wojcicki-youtubes-new-ceo/)

Fondatorii lui Google, Larry Page şi Sergei Brin, au avut primul sediu al companiei în garajul familiei lui Susan Wojcicki din Menlo Park. Susan, care lucrase în marketing pentru companii ca Intel a fost primul director de marketing al lui Google şi a condus iniţiative ca Google Books şi Google Images, fiind unul dintre conducătorii expansiunii companiei în domenii care au făcut din ea liderul mondial de comunicaţii şi tehnologii informatice care este astăzi. În 2006 a iniţiat achiziţionarea de către Google a start-up-ului YouTube, al cărei CEO a devenit în februarie 2014.  Astăzi YouTube a devenit o parte integrantă din experienţa de zi cu zi a miliarde de cetăţeni ai planetei cu 4 miliarde de accesări zilnice şi peste 60 de ore de conţinut adăugate în fiecare minut.

(sursa imaginii http://www.bloomberg.com/news/articles/2011-10-25/ibm-names-rometty-to-s...)

 

Virginia "Ginny" Rometty a devenit în ianuarie 2012 preşedinte şi CEO al firmei IBM, prima femeie ajunsă în poziţia numărul 1 după 101 ani de istorie a companiei al cărei nume este legat de peste un secol, mai mult decât oricare altul, de istoria maşinilor de calculat mecanice şi electronice şi a sistemelor informatice. Ceea ce este diferit în cariera lui Ginny Rometty este cât de tipică este aceasta pentru IBM. Angajată ca inginer de sistem în Detroit în 1981, IBM a fost pentru ea al doilea loc de muncă, şi a rămas la el de atunci – lucru foarte rar pentru alte companii, dar caracteristic lui IBM care este una dintre ultimele mari companii americane care păstrează elemente din atmosfera şi relaţiile de muncă ale corporaţiilor secolului 20. A urcat treptat pe scara ierarhică, a ocupat posturi de conducere în vânzări, marketing şi strategie, pentru a ajunge la poziţia supremă în companie, la plecarea la sfârşitul lui 2011 al precedentului număr 1, Sam Palmisano. Dacă mai vreţi încă o dovadă a încadrării sale sociale perfecte, a devenit în 2014 membru al clubului de golf Augusta National, sponsor al turneului Masters în acest sport al clasei conducătoare americane (fostul secretar de stat Condoleezza Rice este una dintre celelalte numai două alte femei primite în acest grup exclusiv).

(sursa imaginii http://dazeinfo.com/2014/08/28/happy-birthday-sheryl-sandberg-thanks-mak...)

Dacă Marc Zuckerberg este fondatorul şi figura cea mai vizibilă a lui Facebook, Sheryl Sandberg care ocupă poziţia de Chief Operating Officer (COO) este cea care se află în mare măsură în spatele succeselor şi expansiunii companiei în ultimii ani. Între 2001 şi 2008 Sheryl a lucrat la Google în vânzări şi marketing şi a avut o contribuţie însemnată în progresul acestei companii în acea perioadă. Zuckerberg şi Sandberg s-au întâlnit la o petrecere de Crăciun în decembrie 2007 şi s-au regăsit la conferinţa economică de la Davos din ianuarie 2008. În martie a aceluiaşi an Marc a anunţat că Sheryl se alătură lui Facebook. De atunci este creditată cu aducerea lui Facebook peste linia profitabilităţii şi cu extinderea profilului companiei dincolo de reţelele sociale şi a activităţilor în domeniul dezvoltării societăţii şi accesibilităţii în ţările în curs de dezvoltare. Sheryl Sandberg este şi o activistă socială cu o voce puternică şi clară în ceea ce priveşte relaţiile de muncă şi rolul femeii în societate şi în structura economică şi corporatistă. Prima ei carte pe această temă, scrisă împreună cu Nell Scovell, a apărut în 2013.

(sursa imaginii http://en.wikipedia.org/wiki/Anita_Sarkeesian)

Ultima personalitate din lista mea personală alcătuită pentru acest articol este Anita Sarkeesian. Activista canadiană născuta în 1983 este una dintre cele mai vizibile prezenţe în bloguri şi conferinţe care sunt dedicate jocurilor electronice, pe calculator şi internetice şi în special al modului în care sunt prezentate şi prezente personajele feminine în aceste jocuri. Web site-ul său Feminist Frequency şi serialul YouTube 'Tropes vs. Women in Video Games' au atras atenţia şi au semnalat începutul unei tendinţe de schimbare a abordării sexiste a imaginii femeilor în jocuri – dar este vorba despre un proces îndelungat de schimbare culturală şi de atitudine. Este încă un aspect al procesului de încadrare socială, economică, culturală a femeilor în societatea contemporană.

Exemplele pe care le-am prezentat în acest articol sunt câteva dintre multe, dar nu destule. Acest articol l-aş scrie şi publica în orice zi a anului. Poate cu excepţia zilei de 8 martie.

Add a comment