că Gia ascultă prea multă muzică și stă prea mult în chat-uri pe facebook. asta îl irită foarte mult pe Andrei.  are un cioc destul de mișto și capul ras. acest look modest nu face din el un skin-head, nu face din el un macho. 

nici măcar nu mai e poetul atent de la început. de ce, Andrei, omule, de ce? asta o irită foarte mult pe Gia. 

într-o dimineață i-a făcut, ca de obicei, cafeaua. i-a turnat-o în cana preferată, cea cu văcuță. Andrei a gustat-o, ah, o cafea excelentă, mulțumesc Gia pentru cafeaua asta excelentă și a sunat soneria. o sonerie nouă, bing bang, cumpărată din Baumax. 

că Gia își dorea un negru și un negru suna fioros la soneria bing bang. 

că negrul a posedat-o pe masa din bucătărie, chiar sub ochii lui Andrei. a uitat să închidă gura, dar nu a uitat palmele negre despărțind bucile, făcînd loc. de ce, Gia, femeie, de ce? sfîrcurile mari s-au întărit ca niciodată. 

negrul a plecat fericit, Gia a rămas fericită. Andrei stă cu o cană de cafea în mînă. o cafea de cea mai bună calitate. văcuța nu se potrivește deloc cu atmosfera, e veselă, mugește, dansează și sculptează un imens falus negru.

Andrei se uită la Gia care geme-ncetișor. între picioarele ei, cîțiva centimetri pătrați de libertate.

avioanele se prăbușesc și bombele omoară mai mulți decît cancerul. se poate să nu afli niciodată cum e să privești cerul cu burta deschisă. gîndește-te la asta cînd scrii despre arta care vindecă, despre arta eliberatorare. 

mîine se va întoarce la job. va trage un șut cîinelui, va intra în casă. după ce o va săruta pe buze se va așeza la calculator. 

dar ce departe-s zilele alea. mama Vica ne asculta pe toți. ne asculta pe toți. o lacrimă-i lucea trist în colțul ochiului la fiecare vers izbutit. eram toți copiii ei talentați și ne iubea pe toți deopotrivă. 

că Gia ascultă prea multă muzică și stă prea mult în chat-uri pe facebook și asta îl irită foarte mult pe Andrei.