Piatră poetică / Férhet még

Imre Simonyi

Să dispară

 

Adorm pînă cînd pot s-adorm.

Și mă trezesc la ce mă pot:

Cine mai are-așa un lot

și uriaș, și uniform?

 

Turna și m-a lăsat să torn,

m-a și trezit (la ce?) din somn,

 destinul.

      Dar să nu fie el un domn,

să dispară-așa prin horn?

 

Traducerea e foarte aproximativă. Oricum toate traducerile sînt aproximative și, pînă la un punct, cinice. O poezie scurtă, din care emană întreaga tragedie derizorie a vieții noastre de om, devine o poezie… Nu știu să continui fraza. Pot să „traduc” rima perfectă și forma închisă care sugerează înțelepciunea definitivă, pot să stau și să mă gîndesc la cuvinte unisilabice, dar nu pot ști, pot eventual numai să intuiesc cum se așază versurile astea în limba română.

În maghiară, e un cîntec cu formă cizelată întru perfecție scris de un poet boem și considerat ”minor”. Dar citim poemul și ne dăm seama din nou cum e cu minoritățile astea. De-ar fi să mor (și o să vină vremea, nu mă-ndoiesc) poezia lui Imre Simonyi e una dintre acelea, multe, pe care o mînă cerească ar putea să mi le scrie pe piatra funerară.

 

 

 

Simonyi Imre

Elfogyhatott

 

Elalszom, míg elalhatok. 
És ébredek, míg van mire: 
- Kinek van ennyi semmije, 
hogy abból rakhat asztagot!?

Adott, ameddig adhatott 
álmot, ébredést - de mire? - 
az élet.
- De hogy ennyire 
elfogyhatott!?

 

 

Mint annyi mindent, ezt is a Holmiban találtam. Soha nem hallottam Simonyi Imréről, megdöbbenésem tehát annál nagyobb volt. Tökéletes dal ez, József Attila Mellékdalához, a John Anderson, szívem, John-hoz és a műfaj más nagy remekéhez mérhető csupán. Minden benne van, mégis óriási kaput nyit a végtelenre. Éppen annyi, amennyi elég ahhoz, hogy elég legyen, de nem túl sok ahhoz, hogy ne legyen elég. Érzékeny, de nem giccs, bölcs, de nem tudálékos, tele, de fér még.

Add new comment

CAPTCHA
This question is for testing whether or not you are a human visitor and to prevent automated spam submissions.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.