Poemul contradicțiilor

Un poem pe cît de scurt, pe-atît de cumplit. Ivit dintre meandrele istoriei, cu un Vlad Țepeș a cărui legendă e atestată de paratext, pornește într-o direcție cît se poate de personală, în meandrele sufletului, ale temerilor unui singur om.

Un poem foarte economicos, dar foarte bogat. Nu e nici un cuvînt în plus aici, Teodor Borz parcă ținîndu-se de estetica lui Dezső Kosztolányi: acela care nu poate să taie două epitete din trei e capabil și de alte ticăloșii. Dar la marii maeștri tăiatul are ca rezultat tensiune și mister.

Un poem pe cît de ”amar” (refrenul lui), pe-atît de plin de speranță. Temîndu-se de moarte și de decapitare, vorbitorul sfîrșește prin a renaște și a păși către cer. E o speranță absurdă; o absurditate ce poate schimba vieți.

 

 

Coșmar

(Vlad Țepeș l-a capturat în martie 1460 pe numitul Dan, pretendent la tron. Țepeș a dat poruncă să i se sape groapa, i-a făcut de viu slujba înmormîntării și apoi i-a tăiat capul.)

 

Amar

să-mi fie dat să port 

pe trupul viu un cap de mort.

 

Amar

să-mi fie dat să fiu

pe trupul mort, capul cel viu.

 

Aș fi făcut oare la fel

cu sinele-mi lipsit de țel?

 

Ci m-am trezit copil spre dimineață.

Întreg. Cu trup și cap.

Și ce mister.

Pășeam prin leagăn către cer.

 

 

 

Az ellentmondások verse

 

Amilyen rövid, annyira iszonyú. A történelem bugyraiból száll fel, Vlad Țepeș révén, akinek a legendáját a paratextus tényszerűen igazolja, s egy olyan irányba kanyarodik, mely a lehető legszemélyesebb, a lélek bugyrai, egyetlen ember félelmei felé.

Nagyon takarékos vers, mely azonban rendkívül gazdag. Egyetlen szó sem fölösleges, mintha Teodor Borz a Kosztolányi-féle esztétikát követné: aki három jelzőből kettőt nem tud kihúzni, az egyéb gazemberségekre is képes. Ám a kihagyás a nagy mestereknél feszültség és rejtély.

Olyan vers, mely bár „keserű” (az eredeti refrént én változtattam „istenverés”-re, mert még keserűbbnek éreztem, bár szecessziósabb is egyben), mégis tele van reménységgel. Halál- és fejvesztés-félelemben élve a beszélő végül újjászületik és az ég felé halad. Abszurd remény ez; olyan abszurditás, mely életeket változtathat meg.

 

Istenverés

 

Istenverés

élő testemen

holt fejemet viselnem.

 

Istenverés

testem hideg

halálom fejem éli meg.

 

Így tettem volna vajon,

hogyha célomat elhagyom?

 

De gyermekként ébredtem reggel.

Megvolt testem és fejem is.

Rejtély azonban:

bölcsőmben ég felé haladtam.

 

Add new comment

CAPTCHA
This question is for testing whether or not you are a human visitor and to prevent automated spam submissions.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.