Povestea crinului / A liliom története

Baladă

Imre Horváth

Mama mea tu ești, tu, negru pămînt!

Crinul s-a rupt și-asta i-a fost în gînd.

Balada lui Imre Horváth este, se vede cu ochiul liber, una atipică. Nici construcție epică, nici personaje, nici nimic altceva. Doar două rînduri suple și totuși masive cumva. Și ce construcție epică mai majoră ar trebui decît povestea vieții unei ființe? Știm cum se naște crinul, n-am știut cum moare el.

Cum, de ce? Pentru că se întristează că ea, floarea frumoasă și gingașă, e originară din pămîntul greu, negru, compact? Sau pentru că vrea la mama?

Nu știm, doar că Imre Horváth, poetul orădean care a trăit între 1906 și 1993, a reușit din nou, vorba lui Aladár Lászlóffy, să construiască o catedrală din chibrituri.

 

 

 

Horváth Imre

Ballada

Hogy szülőanyja a fekete föld,

erre gondolt a liliom, s letört.

 

Horváth Imre balladája, mondanom sem kell, teljesen szokatlan. Sem epikai építkezés, sem szereplők, sem semmi más nincs benne, ami kellene. Csak két karcsú, valahogy mégis masszív sor. És milyen epikai épület lenne impozánsabb, mint egy lény életének története? Tudjuk, hogyan születik a liliom, azt azonban nem, hogyan hal meg.

Tényleg, hogyan, miért? Mert elszomorodik, hogy ő, a csinos és szép virág, a fekete, súlyos, kompakt földből származik? Vagy mert az anyjához vágyik?

Nem tudjuk, csak azt, hogy Horváth Imrének ismét sikerült gyufaszálakból székesegyházat építenie, ahogy Lászlóffy Aladár fogalmazott vele kapcsolatban.

Add a comment

Plain text

  • Web page addresses and e-mail addresses turn into links automatically.
CAPTCHA
This question is for testing whether or not you are a human visitor and to prevent automated spam submissions.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.