Printre sclavi

”Ce este scriitorul? Un creator de monumente morale făcute cu spiritul și cu mâna.” (George Călinescu)

Se spune că a studia opera unui scriitor e ca și cum ai studia sufletul scriitorului. Și într-adevăr așa este, căci ceea ce noi alegem să citim astăzi nu este altceva decât profunzimile sufletului unui om ce s-au revărsat pe hârtie, pentru ca astfel să oglindească și ceea ce noi conținem.

”Sufletul, înfiorat de necunoscut, se trezeşte între două eternităţi obscure - eternitatea trecutului şi eternitatea viitorului.”

Cred că fiecare copil și-a petrecut zilele de vară bucurându-se de vacanță și uitând de timp, cufundat fiind în cărți. Coliba unchiului Tom este una din acelea care te face să te pierzi printre pagini și cuvinte.

Harriet Beecher Stowe (14 iunie 1811 – 1 iulie 1896)  este cea căreia îi datorăm clipele cu rost pe care le-am trăit în timp ce savuram lucrarea ei. S-a născut în Litchfield, al șaselea copil din cei unsprezece ai familiei. Deși mama a murit când fiica avea doar cinci ani, ea a păstrat-o vie toată viața, atât în gânduri și suflet, dar mai ales prin pictură și desen, talent moștenit de la aceasta.

”Acolo unde pictura este slabă, şi anume, în exprimarea celor mai înalte şi spirituale idei, muzica este puternică în mod sublim.”

Harriet a început să scrie de la o vârstă fragedă, la șapte ani câștigând un concurs de eseuri.

Studiile formale le-a început la Academia Sarah Pierce, una dintre cele mai vechi instituții de învățământ din Statele Unite care încuraja fetele să studieze disciplinele academice și arta. Așadar, cele două pasiuni ale sale s-au îmbinat perfect în această instituție, șlefuindu-i personalitatea. În anul 1824 devine studentă, apoi profesor la școala condusă de sora sa mai mare, Catharine Esther Beecher, și își dedică timpul scrierii de eseuri și promovării talentului de scriitoare.

În 1825, Harriet compune Cleon, o tragedie în versuri albe rămasă neterminată.

Familia Beecher se mută în 1832 în Cincinnati, Ohio, unde intră pentru prima oară în contact cu informații despre fuga sclavilor peste râul Ohio din statul vecin.

Primele scrieri ale lui Harriet Beecher apar în 1833 în Western Monthly Magazine. Cariera ei de scriitoare începe să prindă contur.

În 1836 se căsătorește cu Calvin Ellis Stowe, profesor de teologie, pe care l-a descris ca fiind ”bogat în greacă și ebraică, latină și arabă și vai! Bogat în nimic altceva….”

Prima tranșă din ”Coliba unchiului Tom” a fost publicată pe 5 iunie 1851 în ziarul anti-sclavie The National Era. În 1852 apare volumul cu același titlu, în prima zi vânzându-se cca. 3000 de exemplare, iar până la sfârșitul anului 300 de mii numai în Statele Unite ale Americii.

"Coliba Unchiului Tom" se bazează pe o poveste adevărată, iar ideea s-a înrădăcinat în mintea scriitoarei în timpul unei slujbe religioase. Mai târziu, ea a spus că romanul său a fost inspirat și scris de Dumnezeu.

Ideea autoarei s-a conturat și mai bine după ce aceasta a citit autobiografia lui Josiah Henson, un sclav de culoare care a trăit pe una dintre plantațiile din Sud.
Prin eroul său, Stowe a câștigat inima americanilor si, într-un fel sau altul,  a facilitat formarea punctelor de vedere contradictorii, care vor duce la izbucnirea războiului civil, iar, odată cu el, la sfârșitul sclaviei.

La un an de la începutul războiului civil, în 1862, Stowe s-a întâlnit cu președintele Lincoln care i-ar fi zis: "deci, dumneavoastră sunteți micuța femeie care a scris cartea ce a declanșat marele război".
Stowe a fost o persoană credincioasă, iar din punctul său de vedere, creștinismul și sclavia sunt complet incompatibile.
”Coliba unchiului Tom” a fost bestseller în Statele Unite, Marea Britanie, Europa, Asia și a fost tradus în peste 60 de limbi.

Anul următor, în 1853, apare prima versiune românească a romanului tradus de Theodor Codrescu. Tot în 1853, Harriet Beecher Stowe face prima sa călătorie în Europa având o primire entuziastă în Anglia. Fiind acuzată de adversarii ei că deformează realitatea, Harriet Beecher Stowe publică ”Cheia Colibei unchiului Tom”, volum documentar folosit de ea la scrierea romanului.

În 1854, în urma impresiilor călătoriei prin Europa, publică volumul ”Amintiri însorite din țările europene”. Doi ani mai târziu vizitează din nou Europa, întâlnindu-se cu regina Victoria a Angliei. Tot în 1856 publică  ”Povestea mlaștinii întunecate”, cel de-al doilea roman valoros al scriitoarei Beecher Stowe.

În 1869 se întâlnește în străinătate cu văduva poetului Byron, publicând apoi un articol senzațional despre viața intimă a acestuia în revista The Atlantic Monthly și, în 1870, volumul ”În apărarea Lady-ei Byron” despre imoralitatea poetului englez, lucru ce stârnește indignarea publicului englez și critica americanilor.

În 1873 apare volumul de schițe ”Frunze de palmier”, inspirat de peisajul din Florida unde scriitoarea și-a petrecut iernile în perioada 1868-1884. În 1875 apare ”Noi și semenii noștri”, continuare a eseului ”Eu și nevastă-mea”.

La 1 iulie 1896 moare Harriet Beecher Stowe, la 85 de ani, la Hartford, Connecticut.

”Zi cu zi se scurge viaţa noastră, a tuturor.”

Harriet Beecher Stowe aparține unei categorii de femei, devenite raritate peste ani, cu educație și cu curajul necesar să pună pe hârtie aspecte care treceau neobservate de către societate.
 

Add new comment

CAPTCHA
This question is for testing whether or not you are a human visitor and to prevent automated spam submissions.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.