Star Trek - Călătoria continuă

Am scris acum câteva săptămâni despre plecarea spre alte lumi a actorului Leonard Nimoy, interpretul rolului Mr. Spock în serialul original 'Star Trek' - scriu 'original' deoarece este vorba aşa cum ştiu bine amatorii genului despre primul serial lansat în a doua parte a anilor 60, care a fost continuat de un număr impresionant de seriale urmare (sau 'sequels' în limba engleză) ca şi de câteva filme pentru marele ecran. Jumătate uman, jumătate 'vulcan' Mr. Spock aducea în arta ştiinţifico-fantastică ideea diversităţii, a posibilităţii nu numai de coexistenţă dar şi de prietenie şi chiar de iubire între specii, a sintezei a ce este mai bun din două rase sau popoare diferite. Şi dacă în spaţiul extra-terestru sunt posibile înţelegerea şi chiar şi dragostea în diversitate, poate că ele pot exista şi pe Pământ?

Am văzut într-un sfârşit de săptămână prelungit de o sărbătoare, care mi-a dat în fine şi răgazul de a vedea un film, cea mai recentă producţie din seria 'Star Trek'. Filmul are pe site-ul imdb.com - site-ul de referinţă al iubitorilor de film din întreaga lume - nota 7,8. Sistemul de notare al lui IMDB se bazează pe media aritmetică a voturilor exprimate de iubitorii de film. Până la mine 348.452 de amatori de cinema îşi exprimaseră opinia prin vot. 7,8 este o notă relativ mare, mai ales la doi ani după lansare (în primele luni notele tind să fie mai mari pentru filmele de 'gen' care sunt în primul rând văzute de suporterii înfocaţi, apoi media coboară şi se stabilizează odată cu trecerea timpului şi împuţinarea spectatorilor), care plasează filmul în categoria filmelor de calitate pe scara preferinţelor cinematografice. Înainte de a împărtăşi câteva dintre impresiile mele aş dori însă să prezint pe scurt portretele lui Gene Roddenberry - creatorul serialului Star Trek şi a lui J.J. Abrams considerat astăzi urmaşul lui Gene şi cel mai prolific producător şi regizor al genului science-fiction interplanetar în acest moment.

(sursa imaginii - http://extraterrestrialcontact.com/tag/gene-roddenberry/)

 

Gene Roddenberry s-a născut în 1921 şi face parte din generaţia  de americani care a trăit din plin al doilea război mondial. Pasiunea zborului probabil că a căpătat-o în timpul formaţiei sale ca pilot. A participat în 89 de misiuni de zbor în timpul războiului şi a lucrat ca pilot comercial după război, părăsind aviaţia pentru a urma cariera tatălui său ca ofiţer de poliţie la Los Angeles (da, la celebrii LAPD). În această perioadă a început să scrie scenarii de film şi de televiziune. Prima sa activitate de producător a fost a unui serial inspirat din viaţa soldaţilor 'marines' americani numit 'Locotenentul' cu care ocazie l-a întâlnit şi a lucrat pentru prima dată împreună cu Leonard Nimoy. Succesul şi consacrarea i-au fost însă aduse de 'Star Trek' deşi nici acestea nu au fost imediate. Serialul a 'ţinut ecranul' doar trei sezoane, 1966-68, dar retragerea sa a creat cererea şi un deceniu şi jumătate mai târziu a urmat 'Noua Generaţie'. Este seria mea preferată dintre toate. Roddenberry a fost primul scenarist de televiziune care şi-a câştigat dreptul la o stea proprie pe bulevardul stelelor din Hollywood.

(sursa fotografiei http://magazine.lmu.edu/archive/2013/jj-abrams-lessons-tv-and-film-writers)

J.J. Abrams s-a născut în 1966, anul în care prima serie 'Star Trek' debuta pe micile ecrane în Statele Unite. Cariera în cinematografie şi-a început-o la 16 ani scriind muzică de film.  Au urmat scenarii de film, activitate de producător, casa sa de filme 'Bad Robot' devenind una dintre cele mai cunoscute în domeniul filmelor de tensiune şi science-fiction. 'Alias' care a lansat-o pe Jennifer Garner, 'Lost' (cel mai bun în opinia mea din ce a făcut până acum) şi 'Fringe' sunt seriale pe care le-am urmărit episod după episod, sezon după sezon şi care au fost toate produse de J.J. Debutul regizoral şi l-a făcut regizând episoade în serialele produse de el însuşi, iar pe marele ecran, în 2006, cu a treia serie din ciclul 'Mission: Impossible' avându-l pe Tom Cruise în rolul principal. A urmat preluarea ştafetei cu noua serie 'Star Trek' pentru marile ecrane. Primul film a ieşit în 2009, iar această a doua serie 'Star Trek: Into Darkness' în 2013.

(sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt1408101/)

J.J. Abrams preia în Star Trek: Into Darkness' formula 'pre-quels' adică a filmelor în care sunt descrise premizele şi evoluţia personajelor înainte de începerea acţiunii filmului sau serialului original, construind motivaţia şi contextul în care se desfăşoară acţiunea acestuia. Inversarea efectelor prezent-trecut, descoperirea cauzelor care au produs efecte pe care le-am cunoscut în prealabil au creat premisele interesului multor amatori de film mai mult sau mai puţin pasionaţi şi a generat succes şi în cazul 'Războiului Stelelor' al lui Lukacs, care acum recomanda ca 'prequels'-urile create cu 2-3 decenii mai târziu să fie vizionate la începutul conținutului celor 9 serii ale mega-producţiei sale. În prima serie i-am întâlnit deja pe capitanul James T. Kirk în post de tânăr rebel, pe Mr. Spock care are deja toate trăsăturile humano-vulcanice ale personajului său, pe doctorul Cehov şi tehnicianul Scotty care joacă un rol important în intriga celei de-a doua serii.

(sursa imaginii http://pulaskitheatre.com/event/star-trek-into-darkness/)

Lumea este din nou în pericol în această serie şi personajul negativ principal este interpretat magistral de Benedict Cumberbatch, un actor care mie îmi place enorm şi care reuşeşte să fie în acest film un 'bad guy' de primă calitate. Temelor obişnuite ale filmelor 'Star Trek' cum ar fi dilemele morale între prietenie şi datorie, dragostea între oameni şi humanoizi aparţinând altor specii ale universului, principiul ne-intervenţiei în explorare, adică evitarea perturbării evoluţiei istorice a civilizaţiilor mai puţin dezvoltate întâlnite în cale, li se adaugă în acest film o temă actuală - cea a terorismului. Consiliul Federaţiei care înlocuieşte sau extinde ONU într-un fel de Organizaţie a Civilizaţiilor Unite este victima unui atac terorist în Londra viitorului, şi de aici pornesc şi se complică mai multe fire de acţiune principale ale filmului.  

(sursa imaginii http://screenmusings.org/StarTrekIntoDarkness/index_2.htm)

Ceea ce probabil că i se poate reproşa lui J.J. Abrams şi realizatorilor acestei a doua serii 'Star Trek' - prequel este ponderea exagerată acordată acţiunii interspaţiale. Este firesc ca un film de science-fiction realizat în 2013 să arate cu totul altfel decât un serial de televiziune conceput la mijlocul anilor 60.  Altele sunt mijloacele tehnice, altele sunt gusturile unui public care a văzut multe în aproape jumătate de secol de filme cu bătălii inter-planetare şi călătorii în timp şi spaţiu. Şi totuşi, mie mi s-a părut că realizatorii au ales calea divertismentului superficial şi, personal, mi-a lipsit fiorul cunoaşterii şi al explorării care era evident în multe din serialele şi filmele Star Trek din trecut. Accentul este pus prea mult pe grafică (excepţională, de altfel), pe imaginea metropolelor viitorului, pe bătăliile şi urmăririle spaţiale care ocupă cam jumătate din film. Acest Star Trek al lui J.J. Abrams seamănă prea mult cu Star Wars. Tehnica viitorului imaginată de Abrams nu aduce prea multe elemente noi faţă de ceea ce ştiam din seriile precedente - 'transportoarele', sistemele de comunicare etc. ne sunt familiare, excepţia fiind poate paturile în levitaţie din spitale. Atmosfera de 'Star Trek' o găsim mai degrabă în dialogurile mici dintre personajele care continuă să se construiască şi să se defineasca în noua generaţie şi devin familiare publicului. Este probabil una dintre explicaţiile succesului filmului şi o premisă bună pentru seriile care vor urma.

Călătoria pentru explorarea frontierelor infinite, a locurilor unde niciun om nu a ajuns vreodată, continuă.

Add a comment