Totul este o dorinţă care pune în mişcare (processus) procesul (procès)

Când Clare Imholtz, membru al Societății “Lewis Carroll”, afirmă că Alice în Ţara Minunilor este printre cele mai interpretate cărți din istorie, când există de la interpretări freudiene la analize asupra gândirii logice (clear and logical thinking) şi de la decriptări ale serviciilor secrete la analize speculative pornind de la această carte, ne întrebăm cu mirare (filozofică) cum poți a scrie despre această carte în maniera deplorabilă, naivă (citeşte peiorativ), superficială în care Laura Cozma a făcut-o chiar în interiorul acestui site (vezi O vacanță cu Alice).

Articolul Laurei Cozma scris copilăresc, fără a se voi acest lucru, este dovada unei precare lecturi a acestei cărți. Nu poți să te întrebi dacă Lewis Carroll şi-a dorit ca prin Alice în Ţara Minunilor să scrie mai mult decât o poveste pentru copii, întrucât acest lucru atestă că nu cunoşti că autorul acestei cărți a scris tratate de algebră și de geometrie, a introdus logica implicației stricte în matematică și a descoperit două paradoxuri logice; a inventat o masă de biliard circulară, a perfecționat alfabetul numeric al lui Richard Grey din 1730. Altfel spus, te dai de gol în mai multe privințe. Îți tai creanga de sub picioare. Sau afirmi: “lăsați obiecțiile să vină la mine!” Pur și simplu te auto-mutilezi. În același timp, mutilezi așteptările cititorilor pasionați de Carroll care, dornici să citească ceva nou despre literatura lui, văzând un articol despre Alice în Ţara Minunilor au sărit ca puricii în apă să-l lectureze. Şi, când colo, surpriză!

Cele două sau trei exemple pe care Laura Cozma le foloseşte fugitiv sunt nonsensuri cognitive, fraze fără noimă care nu au nici coadă, nici capăt. Întreaga expunere (suntem generoşi să numim “articolul” acesta “expunere”) este haotică; e parcă scrisă de cineva cu mintea plecată în vacanță din dorința de a umple nişte rânduri și din împăcarea cu gândul că “oricum nu le citește nimeni”.

Mărturisim că fotografiile postate de autoare sunt impresionante!

Trecând la lucruri serioase și încercând a regurgita articolul Laurei Cozma, anunțăm, pentru iubitorii de Carroll, apariția cărții lui Bernard M. Patten, fost neurolog-şef la Baylor College of Medicine, cu lectorate despre clear thinking, mental gymnastics, logică şi neuroştiință la Rice University, The Logic of Alice: Clear Thinking in Wonderland. Acesta se preocupă în peste 300 de pagini de decodarea cărții lui Lewis Carroll.

Noi ne vom ocupa aici de un pasaj celebru al cărții lui Carroll și anume procesul Fantelui. Redăm mai jos câteva aspecte din cadrul procesului. Dialogul pornește din momentul în care este adusă în sala de judecată “scrisoarea” incriminatoare. Sublinierile ne aparțin.

“Încă n-am deschis-o – spuse Iepurele Alb – dar pare să fie o scrisoare, pe care deținutul a scris-o cuiva.

  • Asta trebuie să fie – răspunse Regele – afară doar dacă o fi scris-o nimănui, ceea ce știm că nu prea se obișnuiește.
  • Cui îi este adresată? întrebă unul din jurați.
  • Nu e adresată deloc – spuse Iepurele Alb; pe partea din afară nu scrie nimic...
  • E scrisul acuzatului? întrebă un alt jurat.
  • Nu – zise Iepurele Alb - și tocmai asta-i cel mai curios! [...]
  • Vă rog, Majestate – spuse Fantele – n-am scris eu hârtia asta și nu se poate dovedi că am scris-o, fiindcă nu e nici o iscălitură la urmă.
  • Dacă n-ai iscălit – spuse Regele – cazul este și mai grav. Sigur că ai scris-o cu gând rău, altfel te iscăleai, ca un om de treabă. [...]
  • Firește că asta îi dovedește vinovăția – spuse Regina – așa încât decapi... [...]
  • Jurații să-și dea verdictul!
  • Nu, nu! strigă Regina. Întâi condamnarea și apoi verdictul. [...]
  • Să i se taie capul!

Gilles Deleuze admitea că acolo unde credem că există justiție, nu există, de fapt, decât dorință și numai dorință. Justiția este dorință, nu lege! Justiția nu mai este Necesitate, ci, dimpotrivă ea este (la/după) bunul plac al cuiva. Este έπιθυμία – parte deziderativă, “parte apetentă a sufletului”, așa cum o numește Platon în Republica. Epithymia are drept obiect plăcutul. Așa se face saltul peste timp, la Nietzsche care povestește în Amurgul idolilor despre “psihologia de a face răspunzător”. Acesta admitea că “oriunde se caută responsabilități, ceea ce acționează este de obicei instinctul de a vrea să judeci și să pedepsești (...) Psihologia veche era condiționată de faptul că  inițiatorii ei, preoții și conducătorii vechilor comunități, voiau să-și creeze dreptul de a pedepsi”. Desigur a pedepsi naște o anumită plăcere. Freud analizează relația dintre plăcere și pedeapsă în mai multe scrieri. În Eu-ul și Se-ul arată că este foarte dificil  să lupți împotriva obstacolului reprezentat de sentimentul de culpabilitate inconștient. Se poate ca prin dezvăluirea lentă a resorturilor sale inconștiente, refulate, ca acest sentiment să se transforme într-unul conștient (așa cum pare că se întâmplă în Procesul lui Kafka, izbitor de aidoma cu procesul Fantelui). Pe acest traiect de la inconștient la conștient survine melancolia. Nu este de mirare întrucât în puținele relatări din cadrul procesului despre Fante ni se spune că „mișcă din cap amărât”. În Problema economică a masochismului Freud indică direct legătura dintre “a pedepsi” și “a plăcea”. “Sadismul Supraeului și masochismul Eului se completează reciproc și se unesc în producerea acelorași urmări. Cred că doar așa se poate înțelege că un sentiment de vinovăție rezultă din reprimarea pulsiunii (n.n., M.A. ce ar regula-o, pervers, Fantele pe Regină, probabil ar lovi-o întruna cu penisul peste față până i-ar provoca o durere amestecată cu plăcerea) și că conștiința morală devine cu atât mai severă și mai sensibilă, cu cât persoana se abține mai mult de la agresiunea împotriva altuia”.

Şi Brumaru admite aceasta în nenumărate rânduri. Cităm la întâmplare (citatele ar putea fi multiple) din Sonetul 25: „O, astăzi nu-ți mai trage pe curu-ți dalb chiloții,/ Vreau să ți-l fut într-una, din zori și până-n seară,/ Si dacă găurica va-ncepe să te doară...”

Revenind la procesul Fantelui admitem că acesta este traversat de manifestările multiple (de semnificații ale dorinței) care îi conferă forța sa erotică. Nu contează în ce parte te afli: în boxa acuzaților sau în cea a acuzatorilor, totul este o dorință care pune în mișcare (processus) procesul (procès). Autorițățile judiciare, cum spune Deleuze, cotrobăie, scotocesc, prospectează.  Ceea ce trebuia să întreprindă și Laura Cozma. Lucru care nu s-a realizat atât timp cât „preferă să viseze în continuare”. Dar procesul (processus și procès, deopotrivă) este deja demarat: vinovată!

Autoritățile judiciare sunt oarbe și nu admit nicio probă.

Un ultim aspect pe care dorim să-l semnalăm este următorul: Dacă n-ai iscălit – spuse Regele – cazul este și mai grav. Sigur că ai scris-o cu gând rău, altfel te iscăleai, ca un om de treabă. Așadar iscălitura, amprenta, pecetea, semnul lucrăturii este lăsată numai de către oamenii de treabă. Nu! Nu suntem oameni de treabă! Profesorul Tonoiu vorbea despre „ortografia neantului”. „O profesez aproape zilnic. Cacografia mea de cioară cârâitoare e ca o iscălitură a calului pe potcoavă. Calul e mort, iar eu umblu după el să-i iau, ați ghicit?..., nu potcoavele, nu. Să-i iau semnătura”.

Nu contează în ce parte te afli, în boxa acuzaților sau în cea a acuzatorilor: totul este o dorință care pune în mișcare (processus) procesul (procès).

Heraclit „cel obscur” arăta că drumul în sus și drumul în jos sunt unul și același. Lumea scrisă se răsfrânge în cărți „ca într-un dublu specular care-i concentrează totalitatea într-o monadă infimă”, cum spunea C.M. Ionescu. Așadar, în virtutea acestui „narcisism” (dorință, nu?), orice act devine reversibil; de aceea, dacă universul există pentru a deveni o carte (Mallarmé), faptul este posibil doar pentru că nu contează în ce parte te afli: în boxa acuzaților sau în cea a acuzatorilor: totul este o dorință care pune în mișcare (processus) procesul (procès). „<Narcisismul> reprezintă legea de coerență a lumilor scrise” (C.M. Ionescu).

Add a comment

Plain text

  • Web page addresses and e-mail addresses turn into links automatically.
CAPTCHA
This question is for testing whether or not you are a human visitor and to prevent automated spam submissions.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.