Uitarea cifrei unu, după ce te-ai uluit de ea...

Respectăm “spectacolul inteligenței” lui Horia Roman Patapievici. Ne-am abține însă de la afirmații bombastice (“Horia Roman Patapievici este sărbătoarea intelectuală pe care o așteptam” – I. Buduca); Patapievici e (doar) o “vedetă”, iar faptul că Alexandru Dragomir, ori C.M. Ionescu nu se bucură de același “prestigiu” (cuvenit – poate chiar mai mare) se datorează strict “carnavalescului” în jurul căruia/ prin care autorul nostru se face auzit/ citit/ receptat/ înțeles. Sincer, nu am auzit niciodată bancuri cu Alexandru Dragomir…

Cerul văzut prin lentilă este o carte doctă. Lecturarea atentă naște însă o oarecare uimire atunci când, în mai multe rânduri, autorul ne povestește despre natura adevărului și a erorii. Citim că:

1.Eroarea apare atunci când se încalcă anumite convenții de realitate,

2.Convențiile de realitate (vom reveni asupra acestei gândeme) sunt întemeietoare: odată acceptate ele capătă valoare ontologică, ceea ce înseamnă că, dacă le încălcăm, ultragiem criteriile de existență, adică de realitate (și asupra acestui aspect vom reveni),

3.Între virtuțile cardinale ale ființei libere găsim detașarea și autonomia,

4.Elita reprezintă omul care își manifestă excelența; această manifestare are loc prin detașare și autonomie, prin separare de turmă,

5.(“Elită” vine de la “eligo” care dă și “a alege” și “a culege prin înlăturare”, “a extirpa”, “a înlătura buruienile”).

“Convenția” este un artificiu. Orice artificiu este un ceva care are, platonician, rang ontologic inferior. Din păcate limba română e prea săracă atunci când exprimă prin “realitate” o gamă foarte largă de înțelesuri. “Limba platonicească” e mai fermă. Există “imagini ale lucrurilor” (εικώνης) și percepții ale lucrurilor redate prin πίστις. Există “realitatea matematicii” și există είδός. De aceea, construcția convenție de realitate ni se pare ambiguă, vetustă fără a fi clasică, promiscuă.* Convenția cărei realități trebuie încălcată pentru a părăsi drumul drept (“ortodox”), pentru “a te rătăci” și, astfel, pentru a fi trecut în syllabus?

Uimirea se naște aici. Cum pot fi convențiile de realitate întemeietoare? Cum poate fi “întemeietoare” convenția redată de πίστις? Cu ce “ultragiez” realitatea dacă încalc convingerea cuiva (ca stare subiectivă)? La Aristotel πίστις este chiar obiect al meșteșugului rhetoric, adică “sculă” cu care conving, prin care mă manifest persuasiv. Apoi, dacă “între virtuțile cardinale ale ființei libere găsim detașărea și autonomia”, rezultă că ființa liberă se manifestă doar ca…ființă asupritoare! Ființă care încalcă convingerile celorlalți pentru că, vezi pct. 5, elita se manifestă în afara “turmei”. Eu trebuie, din însăși convingerea mea, să mă detașez pentru a mă putea manifesta liber. Dar această detașare ar fi maniacală dacă ea nu s-ar concretiza prin convingere a celorlalți că am dreptate, că dețin adevărul. Poziția carteziană cum că pentru a distinge adevărul de fals eu nu am nevoie de un altul: propria mea rațiune îmi este suficientă, e o poziție strict logică fără a fi ontologică, gnoseologică - cel mult. Or, aici e problema. Când vine vorba de “a avea dreptate” ca “a avea adevărul”. H.R. Patapievici îl citează pe Nietzsche în această chestiune dar, după noi, îl citează impropriu (nu credeți că e cam mult să admiți, fie și ca un joc de înțelesuri, că Nietzsche are o “concepție pozitivistă”??). E adevărat că orice adevăr omenesc este o eroare irefutabilă (cf Nietzsche), dar citim aceasta doar prin lentila platonismului. Altfel se nasc ambiguități, iar a naște ambiguități atunci când vorbești despre erratum sau despre certitudini, e cel puțin ciudat. “Ciudat”-ul este o deformare a realității. Dar poate e o deformare doar a înseși “credinței” mele.

De ce lucrurile nu stau aidoma lui H.R. Patapievici şi pentru Socrate? Iată ce spune el, în Gorgias, lui Polos: "De nu te voi putea aduce martor în sprijinul celor ce susțin, pe tine, voi socoti că n-am îndeplinit nimic de preț în legătură cu cele discutate, nu mai mult decât tine, în cazul în care dobândeşti sprijinul mărturiei mele, doar a mea, lăsând la o parte mulțimea celorlalți martori" (472b-c).

 

Socrate are nevoie de un altul pentru a distinge adevărul de fals. "Pentru el ceva era adevărat numai dacă se obținea - pe baza unei evidențe interuman recunoscute - un consens cu privire la acest lucru; adică numai dacă A şi B recunosc că ceva este adevărat, numai atu nci acel lucru este adevărat. Ce spune H.R. Patapievici? "Procedeul prin care mintea nostră abstrage univocul din multitudinea echivocă este identificarea unor entități de semnificație, separate după anumite criterii de individualizare". Ceea ce ni se poare neverosimil. Este periculos a admite că nu există alternativă imanentă la individualism pentru cei care sunt deja individualități. Pentru aceasta cred că Nichita Stănescu a fost categoric: "adolescent fiind am luptat să exist ca individ, să mă definesc ca ins, să-mi cuprind sufletul în noțiunea de valoare. Când am cucerit această conştiință, mi-am dat seama că ea aparține mai întâi poporului meu, iar mie ca demnitate şi individualitate, numai în măsura în care în mod real aparține poporului".

 


* Avem convingerea că în mintea autorului există o oarecare dificultate de receptare a formelor de cunoaștere, a categoriilor gnoseologice. Aceast convingere stă pe două argumente. Primul îl regăsim la pp. 18-19, când Nietzsche e citat aiurea în problematica adevărului și a erorii; celălalt atunci când se afirmă că “certitudinea că Pământul se mișcă este ierarhic inferioară aceleia că Dumnezeu există” (p. 39). Nu știm dacă această “certitudine” este “ierarhic inferioară”; este cu siguranță altceva ontologic față de certitudinea că Pământul se mișcă.

Comments

 

"la bani, la cap, la oase."

 

în general, împărtășesc punctul tău de vedere; dar remarc un viciu de procedură; omiți că stilul obiectiv nu realizează în nici o împrejurare propria desăvârșire; mai simplu spus, revenind la exemplul tău (via Socrate), posibil să fie adevărat că ești beat atunci când doi (trei, n, n+1) îți spun că ești beat; dar nu poți exclude posibilitatea ca starea de beție (falsul) să caracterizeze mulțimea.

concluzie: mi se pare puțin spre deloc lămuritoare o abordare care formulează obiecții unei teorii prin trimiterea la o teorie sau la mai multe teorii la fel de criticabile.

Inercând a nu cădea (totusi) sub tirania argumentum-ului ad verecundiam, parcă în materie de puțintică gnoseologie, aş avea mai degrabă încredere în Platon. Si in dracu. El e ferm in Rău. Dumnezeu te mai (si) iartă!

respectul invocat de tine vizavi de Platon ține mai mult de etică, decât de gnoseologie; cel puțin cât acest argumentum ad verecundiam nonid argumentum a tuto; din acest punct de vedere, eu i-aș da mai degrabă dreptate lui Cicero, care spunea că: Argumentul este un fapt imaginat care ar putea totuși să se petreacă; dacă iei în calcul faptul că scolastica a mizat totul pe negru (Aristotel), nu pe roșu (Platon), parcă se întrezărește de ce Republica a fost și a rămas o utopie - iertarea o manifestă doar unii dintre mistici și inocenții; mai simplu spus, ea se petrece acolo unde nu există interes.

Nu cred că scolastica a mizat totul pe Aristotel. După mine scolastica se naște din Eriugena. Toată. Or, născîndu-se din Eriugena, nu poate a fi ad absolutum aristotelică. Dar, mă rog, nu vreau a cădea sub propria-mi critică - aceea că doar eu cred asta. Republica e mai degrabă un exercițiu - cam lung - de ontologie socială. Sper să nu "reped" termenii pînă la a-i abuza. S-ar supăra tare pe mine poligloții de la Filozofie. Si, desigur, m-ar răni foarte să se supere ei pe mine. Cum aș mai mîngîia pisica știind că Vizurbălan ori Iftolale sunt supărați pe mine?!

eu operam o distincție care ținea strict de cromatica probabilității mesei de joc (temei de discuție inițiale); ecuație în care Eriugena este, să zicem, crupierul; cât despre bodyguarzii cazino-ului aduși în discuție la final, ai dreptate, mai degrabă ne-am preocupa de cum se simte pisica.

Add a comment

Plain text

  • Web page addresses and e-mail addresses turn into links automatically.
CAPTCHA
This question is for testing whether or not you are a human visitor and to prevent automated spam submissions.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.