Unde niciun om nu a ajuns vreodată

1984 este anul de răscruce al biografiei mele, anul în care am părăsit lumea lui “1984”. Este vorba, desigur, despre universul orwellian în care se transformase România ultimului deceniu al dictaturii comuniste, cu continua supraveghere individuală de către organele “Marelui Frate”, cu limba de lemn a presei, cenzura cărţilor, filmelor şi, în general, a oricărei forme de exprimare artistică sau divertisment, şi cu restricţiile care limitau programele de televiziune la două ore de transmisie zilnic, dominate şi acestea de propagandă. Nu-i de mirare că odată ajuns în lumea adevărată am trăit o vreme o adevărată beţie a lecturii libere, vizionării filmelor, audierii muzicii şi în general a accesului la informație şi cultură nestânjenite de vreo altă limitare decât timpul şi posibilităţile materiale. Apropos, greu de definit intervalul exact de timp cât a durat aceasta “beție” – poate câteva luni, poate câţiva ani, poate că ea continuă până în ziua de astăzi.                                           

(sursa imaginii http://www.theonering.net/torwp/2015/02/27/97269-leonard-nimoy-dies-aged...)

Între primele “produse culturale” (sper că pe nimeni nu deranjează acest termen) la care am fost expus se află un serial ştiinţifico-fantastic numit “Star Trek”. Era vorba despre retransmisii, un fel de nostalgie, căci serialul împlinise deja pe la mijlocul anilor 80’ două decenii de la primul sezon transmis în Statele Unite, în anul 1966. În scurtă vreme aveam să aflu că mă găsesc în faţa unui adevărat fenomen cultural, ceea ce se numeşte un “serial de cult” care generase serii noi, cu mereu noi generaţii de actori şi eroi, cărţi şi filme pentru marele ecran, enciclopedii şi congrese ale admiratorilor, jocuri de calculator şi reviste de benzi desenate, filme de desene animate şi costume de carnaval, ba chiar şi un dicţionar al unei limbi necunoscute, vorbite de extratereştrii eroi ai serialului.

(sursa imaginii http://moviepilot.com/posts/2014/09/16/star-trek-3-plot-enterprise-crew-...)

 

Creatorul serialului se numea Gene Roddenberry  şi acţiunea se petrecea pe o navă spaţiala a Uniunii Federale a Planetelor, cândva prin secolele 23-24. Pământul părea să-şi fi rezolvat “problemele interne” (vom afla la un moment dat că, de fapt, se petrecuse o conflagraţie planetară şi era vorba despre o “a doua şansă” a omenirii), dar probleme interplanetare multiple rămâneau de soluţionat, şi eroii navei “Enterprise” conduşi de căpitanul James T. Kirk (jucat de actorul William Shatner) străbăteau spaţiul cu misiunea unei patrule care rezolvă situaţiile de criză şi conflictele în confruntările cu forţele naturii sau cu alte civilizaţii. În fiecare episod aveam de a face cu o altă situaţie care îmbina aventura cu o fabulă moralizatoare despre adevăr şi aparenţă, despre datorie şi sentimente, despre relaţiile de prietenie şi solidaritate umane şi contactele între civilizaţii. Dacă spiritul de aventură părea împrumutat din genul filmelor “western” şi a literaturii de frontieră, iar structura moralizator alegorică din scrierile lui Jonathan Swift în care lumile străine sunt o reprezentare “la scară” a societăţii umane, conceptual respectului pentru culturi diferite în relaţiile dintre civilizaţii diverse era novator şi pentru momentul în care vedeam filmele şi cu atât mai mult pentru perioada 1966-1969 în care au fost transmise primele sezoane ale serialului, cu prima generaţie de eroi (au mai urmat cel puţin patru şi numărătoarea continuă). Echipajul lui “Enterprise” era un echipaj multi-rasial, compus din albi şi negri, făceau parte din el americani, un rus, un asiatic, dar şi, mai ales, Mr. Spock - întruchipat de actorul Leonard Nimoy - descendent “mixt” al rasei pământene şi al rasei celor de pe planeta Vulcan, salvatori ai civilizaţiei terestre în momentele sale critice. Nu era un amestec tipic pentru conservatoarea televiziune americană din deceniul în care lupta pentru înlăturarea segregaţiei rasiale nu se încheiase încă, în care abia fusese legiferată egalitatea în drepturi civile a tuturor cetăţenilor şi din anii în care Martin Luther King încă mai cutreiera America şi avea să se întâlnească cu gloanțele asasine. Poate doar caracterul de ficţiune ştiinţifică şi plasarea acţiunii într-un viitor utopic din mai multe puncte de vedere a înlesnit “trecerea ecranului”. Astăzi, respectul faţă de cei diferiţi pare o evident trăsătură umană şi socială, dar nu a fost aşa întotdeauna şi “Star Trek” a jucat şi din acest punct de vedere un rol de pionierat.

(sursa imaginii https://twitter.com/therealnimoy)

Succesul serialului se datorează multor factori între care un rol important l-au jucat, după părerea mea, dimensiunile umane ale personajelor principale. Spre deosebire de multe alte seriale de televiziune ale epocii sau chiar ale televiziunii de astăzi personajele din “Star Trek” evoluează, ni se dezvăluie treptat în toate dimensiunile lor umane, iubesc, suferă, au ambiţii, crize de gelozie, timidităţi şi orgolii. Respectul faţă de diferenţe nu ne este servit în mod didactic, ci construit cu răbdare, insuflat prin urmărirea acţiunilor şi atitudinilor eroilor. Unul dintre cele mai remarcabile personaje ale serialului este semi-umanul Mr. Spock ale cărui capacităţi intelectuale, gândire logică şi disciplină intelectuală sunt egalate doar de devotamentul şi nobleţea sa de caracter. Personajul şi-a găsit un interpret pe măsură în actorul Leonard Nimoy, care a părăsit această lume la sfârşitul lunii februarie, personalitatea sa fiind elogiată de colegi de profesie, de politicieni, şi mai ales de numărul impresionant de admiratori ai personajului şi ai omului care l-a întruchipat, şi care a continuat nu numai să reînvie personajul în câteva “sequels” (continuări) ale serialului şi în filme, pe marele ecran, dar şi să participe la congresele dedicate filmelor şi cărţilor genului şi seriei “Star-Trek” în mod special şi să scrie două autobiografii intitulate “I Am Not Spock” şi “I Am Spock” în care a descris relaţia sa cu personajul care l-a făcut celebru. Fiul unor imigranţi evrei din Ucraina de astăzi, Leonard Nimoy a fost o personalitate complexă artistic, a scris poezie, a compus muzică şi a fost cântareţ pop cu discuri în topurile anilor 80.  Ultimul rol pe ecran în care l-am văzut a fost cel al doctorului William Bell – personaj cheie în serialul “Fringe” creat şi regizat de J.J. Abrams, considerat din multe puncte de vedere urmaşul lui Gene Roddenderry în genul ştiinţifico-fantastic.

(sursa imaginii http://www.headlinesinhistory.com/star-trek-original-series-tos-premiered/)

Tehnologia din Star Trek reprezintă un exemplu al interacţiei reciproce între ştiinţă şi fantezie. Serialul iniţial şi cele care au urmat au preluat multe dintre elementele tehnologiei spaţiale în evoluţia ei din ultima jumătate de secol, dar au folosit şi  “saltul” în viitor cu vreo patru secole al acţiunii pentru licenţe care să permită, de exemplu, realizatorilor să îmbrace personajele în costume elegante devenite “item”-uri de modă, şi asta nu numai pentru pasionaţii serialelor. Dar şi dinspre serial înspre film au avut loc transferuri de idei în modul de utilizare şi funcţionalitate necesară oamenilor din tehnologiile viitorului. De exemplu, “comunicatorul” imaginat în serialul anilor 60 arată şi funcţionează ca un telefon mobil al anilor 90. “Mantiile” care fac obiecte sau întregi nave spaţiale invizibile sunt astăzi replicate de tehnologii care fac invizibile avioanele detectării prin radar. Comunicaţiile prin holograme sunt astăzi la un pas (sau la câţiva ani) de a se transforma în realitate prin tehnologii de teleprezenţă şi realitate amplificată. Alte invenţii însă, cum ar fi teleportoarele şi călătoria în timp vor mai trebui să aştepte o vreme până a fi realizate.

(sursa imaginii http://en.wikipedia.org/wiki/Communicator_%28Star_Trek%29)

Universul “Star Trek” pare a fi un univers în expansiune. Noi generaţii se lasă vrăjite de farmecul primelor filme şi al celor care au urmat (mulţi, printre care și eu, consideră a doua serie “Star Trek - Next Generation” ca cea mai bine realizată artistic). Filme noi şi continuări de seriale sunt în producţie. La dispariţia sa, Leonard Nimroy a fost omagiat nu numai ca actor, dar şi ca personaj dintr-o lume care pentru mulţi este la fel de reală ca şi cea în care trăim şi respirăm. Poate, mai exact, este să spunem aşa cum exprima frumosul motto care deschidea serialele: Nimoy nu a murit - a plecat să exploreze lumi în care niciun om nu a ajuns vreodată. Pe Mr. Spock,  personajul său, ni l-a lăsat nouă.

Add new comment