îl cheamă
victor are ochii albaştri şi bocancii grei
priveşte uneori la cioburi de sticlă în iarbă
capace rotunde de margarină, le zvârle ca pe nişte frisbee-uri
niciun câine nu stă să le prindă la celălalt capăt
înapoi acasă casetofon dogit şi nuci în poleială...
in poemele mele vechi visam mereu ca nu mai ajung acasa
si ca nici nu as mai ajunge
ca in vise lucrurile se petreceau intocmai si vecinii se mirau
cand le povesteam
spuneam, intr-o doara, la paharul ala de bere incalzita
"noaptea si-a...
Comments