Poezia Hypocrită

timbrele unor scrisori fără adresă

când termin de scris o poezie îmi simt limba arsă
şi degetele umede

...

CASCO



(poezie pentru rabla cu număr de domnul) 

 

 

de fiecare dată când mă împiedic privesc în spate
anii au trecut muşchii gâtului reacţionează din ce în ce mai greu
prea multe colţuri de clădiri
prea multe intrări de metrou
...

amintirile se pierd odată cu dinţii

(autobiografie) 

 
fluturii. mari. albi. poate de gheaţă. poate de varză. în spatele lor luna. abia apoi sânul cu lapte. nu puteam crede. am muşcat. aşa am descoperit mama. sau dragostea. sau carnea. sau noţiunea de dumnezeu. chiar şi afecţiunea are nevoie de calorii şi de...

cărările din Roșia Munteanu

cel din poză îmi luminează

să ies?

află că...

peripeţiile unui viking ratat în Insulele Societatea

sunt coleric. dacă nu crapă inima când fierbe sângele pucioasa-i un fel de prişniţă.
zece irisuri mă privesc de pe fiecare deget. îmi spun că dragostea poate la fel de
bine să însemne şi lac de unghii. tăiate întotdeauna elegant. cât să simţi pe carne
cum se comprimă aerul în...

versuri pentru două fetiţe

când e senin încă pot crede

există fire de iarbă unduite într-un surâs
cascada sânilor îndestulându-vă cu lapte
pentru că voi nu
voi nu aţi văzut lumina prin coaja oului de cuc

fără de voi ar fi sfârşitul
rătăcitorul ar uita diferenţa dintre...

molii şi privighetori

când va înnopta definitiv
nici măcar nu voi mai fi aici
fluturele ce mi-a ţinut loc de inimă
s-a apropiat prea mult de bec

în copilărie chiar dacă mă băteau
fugeam să privesc poduri
întâlneam mereu un bătrân pescar ce-mi povestea
că într-o bună zi...

povestea lui Gryllus cel Alb

niciodată nu dorm în ianuarie

insinuant
zorii-şi ascut de streşini
briciul acestui crivăţ prelungit
şi n-am murit ascult cum putrezeşte
frunzişul lepădat acum un an

ieri am umblat cu toporul prin curte
se făcea că alerg singurul greier alb...

hakeldama

copacul: iată-l! jupuit de coajă
o scorbură în loc de trunchi
un cuib de viespi amăgitor precum un bâlci de vară
şi tot ce-i viaţă-n fălnicia asta destrămată
se-mperechează după regula sterilităţii

curând coroana chiar şi masca cerului vor fi pulberi
...

nu sunt nici wagner, nici esenin

întreaga iarnă am băgat în sobă numai cărţi
de poeţi pe care încă sper că nimeni nu-i citeşte
astfel m-am gândit să salvez umanitatea
de primejdia limbii de lemn

e poate motivul pentru care când aud versurile lui esenin
îmi scriu testamentul pe cele mai...

Pages

Subscribe to Poezia Hypocrită