Scurt pe patru

Un duel

Vorbeam într-un articol despre repetatele dueluri de pe agonia. Am să dau un exemplu de duel, de fapt, bătaie în toată regula, deoarece combatanții sunt mai mulți. Totul a pornit de la următorul catren al meu, postat în 12.05.2010, după decizia conducerii politice de atunci de...

Epigrame cu păcăleli

Ziua păcălelilor e un subiect care nu putea să scape epigramiștilor. Am putea spune chiar că e o temă obligatorie pentru oricine scrie catrene cu poantă, din moment ce este vorba de farsă, ironie, ”rău” făcut cu duioșie, zeflemea etc. Aș zice că păcăleala, dacă nu depășește...

Fenomenul „Agonia”

Am descoperit site-ul agonia.ro sau www.poezie.ro prin februarie 2008. Mi-am creat un cont şi am postat, timid, o parodie după Scrisoarea III, referitoare la eternul scandal Băsescu - Tăriceanu. Am aterizat, absolut firesc, în temutul  „...

Satiricon, Cluj

În general, epigramiștii nu creează de capul lor. În fine... Oricum, ei sunt organizați în cenacluri, asociații etc., iar cenaclurile sunt păstorite de o uniune - Uniunea Epigramiștilor  din România. Mi-am propus să prezint pe rând și pe scurt, într-o serie de articole, Uniunea și cenaclurile importante din țară. Cum nu am la îndemână date suficiente despre Uniune, cu care s-ar fi cuvenit, probabil, să încep,

De 8 Martie

Am selectat un număr de catrene dedicate femeilor, unele scrise special de 8 Martie, altele nu, dar nu contează, oricum e Ziua Lor în fiecare zi. Unele sunt madrigaluri, altele sunt înțepături, altele răbufniri, altele regrete... Dar toate sunt scrise cu dragoste și sensibilitate. Dragele noastre, mai tinere, mai... mereu tinere, mereu dragi și respectate

De Mărțișor

Mărţişorul

Simbolul care, vrei nu vrei,
Îţi spune lucrurile-n faţă:
Fidelitatea la femei
Atârnă de un fir de aţă.

Mărţişor unei femei moderne

Ţi-aş prinde azi un mărţişor
De sânul tău cel rotunjor,
Dar dac-avem vreun ghinion
Şi ţi se sparge-un silicon?

Bâlici și Diviza

Aproape că e de neconceput un festival de epigramă la care să nu participe și prietenii și frații noștri de dincolo de Prut, simpaticii și talentații poeți și epigramiști Gheorghe Bâlici și Ion Diviza. De cele mai multe ori ei sunt clasați printre fruntașii concursurilor de epigramă și poezie umoristică, iar recitalurile lor sunt savurate și răsplătite cu hohote de râs și aplauze. La rândul lor, sunt organizatorii și sufletul Festivalului ”Donici - cuib de-nțelepciune”, desfășurat anual la Chișinău. Dar despre acest festival și despre alte festivaluri voi mai scrie.

Gheorghe Bâlici și Ion Diviza, deliberat sau nu, fac enorm de mult pentru integrarea spirituală a fraților vremelnic despărțiți de Prut, alături de marii oameni de cultură, academicienii Mihai Cimpoi și Nicolae Dabija, care de multe ori își găsesc timp să fie prezenți acolo unde sunt importante manifestări umoristice românești.

Efim Tarlapan și antologiile sale

„Sunt trei încercări la care, dacă rezistă o instituție, dovedește o vitalitate durabilă: silogismul, eșafodul și epigrama.” (Emil Cioran)

Am acasă o mică bibliotecă alcătuită din cărți semnate Efim Tarlapan. Nu mi-am propus să prezint aici vasta personalitate a acestui prolific autor, ci doar să exploatez puțin comorile care sunt cărțile semnate de domnia sa, pentru a extrage câteva sclipiri din gândirea unora dintre marile spirite universale, puse în patru versuri.

Efim Tarlapan este și creator de epigramă, poezie umoristică, aforisme – ”tarlapanseuri” etc., cetățean român și moldovean, român cu suflet mare, patriot. A realizat antologie de epigramă românească, dar și de epigramă universală.

S-ar zice că epigrama nu e tocmai ceva pur românesc, așa cum consideră unii. Adevărul pare a fi la mijloc. În prezent, cea mai mare dezvoltare a acestui simpatic gen are loc pe pământ românesc (de dincoace și de dincolo).

Ce este epigrama?

Am cinstea de a fi fost invitat să țin o rubrică dedicată epigramei în prestigiosul site Literatura de azi. Iată că și minuscula epigramă este considerată ca fiind literatură. Nu o să mă refer prea mult la polemicile legate de încadrarea sau nu a epigramei ca gen literar aparte, ci voi accepta ceea ce a spus George Călinescu: ”Epigrama este un strănut literar”. Mie mi se pare suficient. Dacă sunteți interesați de părerile unor autori legate de încadrarea epigramei, citiți cartea Epigrama - un ”strănut literar”? a d-nei ”Elis Râpeanu”, singurul doctor în epigramă (îndrumător Ștefan Cazimir), apărută în 2013 la Editura TIPO-MAN din Ploiești.

Eu voi încerca să aduc aici cât mai multe ”strănuturi” sănătoase (pentru că există și multe ”prefaceri”, simulări, falsuri, imposturi, ca în orice alt domeniu al literaturii).

Așadar, stimați cititori, să strănutăm și să ne urăm unii altora ”noroc”. Este nevoie de ”strănut”, este nevoie de zâmbet, este nevoie de noroc. Noroc pe care  - nu-i așa? – și-l face omul cu... pana lui.

Pages

Subscribe to Scurt pe patru